Originea suferinței

Repetarea unor experiențe dureroase poate sensibiliza în mod dramatic o ființă față de diferite forme de agresiune/ percepute ca agresiune. Încercările repetate dau naștere unui sentiment puternic de nesiguranță și unei temeri care fac ființa umană hipersensibilă. O boală cronică precum asmtul poate induce zilnic frica de o nouă criză. În mod similar, suferința psihică își poate avea rădăcinile în traume din trecut. În plus, sentimentului de nesiguranță i se adaugă uneori și cel de vinovăție. Emoțiile sunt, destul de frecvent, surse ale disconfortului, la fel ca și tulburările fizice și pot declanșa o durere ce pare insurmontabilă. Conform teoriei budiste, originea primordială a suferinței este ignoranța noastră și neacceptarea relativității tuturor fenomenelor. Celelalte două cauze ale suferinței sunt dorințele nemăsurate și ura.

Prima manifestare a unei stări maladive este suferința. Totuși, înainte de a căuta îngrijirile adecvate pentru a o înlătura este important să ne întrebăm ce înseamnă pentru noi suferința: Ce este suferința? De unde provine ea? Cum poate înceta? Prin ce mijloace?

Suferința psihologică depinde de circumstanțe, de atenția acordată contextului și de proiecțiile mentale asupra situației, dar ține în mod fundamental de starea de conștiință sau de neștiință a persoanei. Cu cât suntem mai mult în necunoștință de cauză, cu atât mai puternică este suferința. Dacă simțiți vreo suferință, cercetați ce v-ar putea învăța aceasta, cu ce measj vine în viața dumneavoastră și veți grăbi vindecarea.

Fragment din Shiatsu – calea echilibrului. Masaj pentru prevenirea îmbolnăvirii și întreținerea sănătății, Isabell Laading, Editura Polirom