Influențele mentale și emoționale asupra corpului

Stările noastre mentale și emoționale exercită o influență puternică asupra fluxului și distribuției forței vitale. Autorul operei  The Great Work: The Constructive Principles of Nature in Individual Life, John Emmett Richardson ne oferă o descriere expresivă în capitolul despre autocontrol a modului în care teama, îngrijorarea, anxietatea și toate emoțiile înrudite cu acestea creează stări similare cu cele ale frigului. Aceste vibrații distrugătoare îngheață țesuturile, înfundă canalele vieții și paralizează funcțiile vitale.

El arată, de asemenea, modul în care stările emoționale de nerăbdare, iritabilitate și furie au un efect de încălzire și coroziv asupra țesuturilor trupului.

La polul opus, emoțiile constructive ale credinței, speranței, veseliei, fericirii și iubirii exercită o influență relaxantă și armonizatoarea asupra țesuturilor, vaselor de sânge și canalelor nervoase ale trupului, deschizând astfel larg porțile pentru influxul forței vitale. Ele ridică frecvențele dizarmonioase ale slăbiciunii, bolii și nemulțumirii la nivelul armoniei, sănătății debordante și fericirii.
Să vedem cum anume afectează mintea stările fluctuante ale trupului fizic.

Viața se manifestă prin vibrații. Modificările de la nivel fizic sunt cauzate de manifestările vibraționale ale atomilor, moleculelor și celulelor. Sănătatea înseamnă polaritate echilibrată, adică echilibrarea elementelor pozitive și negative într-o vibrație armonioasă. Orice lucru care interferează cu vibrația liberă, viguroasă și armonioasă a particulelor care compun organismul uman, va ajunge să afecteze polaritatea și afinitatea naturală, provocând astfel un dezechilibru sau o boală.

Când vom realiza pe deplin aceste realități, nu vom mai fi atât de temători în ce privește integritatea noastră corporală.

Se considera că trupul este ca o masă solidă și imponderabilă, dificil de controlat și de modificat. Această concepție ne-a adus într-o stare de neajutorare și lipsă de speranță în prezența slăbiciunii și a bolii.
În prezent se consideră însă trupul ca fiind compus din corpusculi care se rotescu unul în jurul celuilalt în interiorul atomului la distanțe relative immense. Știm că, în mod similar, atomii vibrează în moleculă, moleculele în celulă, celulele în organ, organele în trup. Întregul fiind capabil să se modifice prin modificarea vibrațiilor particulelor sale componente.

Astfel, masa fizică solidă – așa cum era privit organismul – apare a fi plastică și fluidă, ușor de influențat și de modificat de armoniile vibratorii sau de discordanțele gândurilor și emoțiilor, precum și de alimente, medicamente și metode terapeutice.

Conform vechilor concepții, mintea ar cădea cu ușurință sub controlul trupului și ar deveni sclava neputincioasă a stărilor sale fizice, fiind afectată de frică și de neliniște la orice senzație de slăbiciune fizică, discomfort sau durere. Servitorii l-a influența pe stăpânul casei și rezultatul ar fi haosul.

Acum controlul este plasat acolo unde îi este locul. Este preluat de către adevăratul stăpân al casei, sufletul, iar slujitorii, membri fizici ai trupului, sunt ascultători față de îndemnurile sale.

Pasaj preluat din cartea Vindecarea perfect naturală – filosofia și practica bazate pe unitatea dintre boală și vindecare, Dr. Henry Lindlahr

V-ar mai putea interesa și:

Respirația corectă

Masajul – tratament pentru corp, minte, spirit

Masajul accelerează circulația, atrage sângele la suprafață, relaxează și deschide porii pielii, promovează eliminarea materiei reziduale, crește și stimulează energiile electromagnetice din organism.

Una dintre cauzele bolilor cronice este acumularea de materii și de otrăvuri în țesuturile organismului. Aceste greutăți reziduale înfundă capilarele, împiedicând astfel circulația și interferează sau încetinește activitatea normală a organelor de eliminare, în special a pielii.

Masajul profund, presarea, frământarea, răsucirea și mângâierea presează și trimite efectiv sângele stagnant și acumulările reziduale din țesuturi în circulație prin sângele venos și promovează transportul de oxigen și elemente nutritive de către sângele arterial, care curge astfel mai lin prin țesuturile și organele mai puțin obstrucționate.

Prin manipularea țesuturilor cărnoase, sângele este atras la suprafața corpului și astfel se elimină substanțele reziduale prin porii relaxați și deschiși ai pielii.

Efectele electromagnetice ale unui masaj bun asupra organismului sunt foarte importante. Magnetismul pozitiv al terapeutului va agita și intensifica energiile electromagnetice latent în trupul pacientului, foarte asemănător cu felul în care o bucată de fier sau de oțel este magnetizată prin frecarea cu un magnet. Cu cât operatorul este mai pozitiv moral, spiritual și fizic, cu atât mai pronunțate vor fi efectele binefăcătoare ale tratamentului asupra pacientului slăbit.

V-ar mai putea interesa:

Respirația corectă

Plămânii sunt pentru trup ceea ce sunt foalele pentru focurile forjei. Cu cât aerul este forțat mai puternic și mai energic prin foale și prin plămâni, cu atât mai fierbinte arde flacăra din forjă și focul vieții din trup.

Practicați respirația profundă și regulată timp de o săptămână și veți fi surprins de rezultate. Vă veți simți ca nou, iar capacitatea dumneavoastră de lucru, atât din punct de vedere fizic cât și mental va fi mult sporită.

O cantitate mare de aer proaspăt este mai necesară decât alimentele și băuturile. Putem trăi fără hrană timp de câteva săptămâni, fără apă timp de câteva zile, dar fără aer, foarte puțin timp.

Cu fiecare inspire, aerul este aspirat prin trahee, care se divide în două tuburi numite bronhii, una care duce la plămânul drept și una la plămânul stâng. Aerul este apoi distribuit în plămâni printr-o rețea de tuburi, în celulele cu aer. Oxigenul conținut în aerul inhalat trece direct prin membranele dintre celule și este absorbit în sânge, transportat către inimă și de acolo prin arterele și ramurile lor către diferitele organe și țesuturi ale trupului. Întreținând astfel focul vieții de-a lungul parcursului său și arderea deșeurilor și a otrăvurilor care s-au acumulat în timpul proceselor vitale de digestie, asimilare și eliminare.
După ce sângele și-a descărcat proviziile cu oxigen, preia gazul de acid carbonic care este produs în timpul oxidării și arderii deșeurilor și îl transportă la plămâni, unde gazele otrăvitoare sunt transferate în celulele de aer și expulzate cu aerul respirat. Această întoarcere a sângelui către plămâni se face printr-un alt set de vase de sânge, adică prin vene, iar sângele întunecat de reziduurile organismului se numește sânge venos.

În plămâni, sângele venos își evacuează transportul de otrăvuri și gaze reziduale. În contact cu aerul proaspăt și cu o nouă porție de oxigen, sângele arterial încărcat cu oxigen și ozon își continuă activitatea.
Aceasta explică de ce respirația normală profundă și regulată este importantă pentru susținerea vieții, dar și ca mijloc de vindecare. Acest lucru înseamnă, de asemenea, o creștere a aportului de oxigen care susține viața și sănătatea țesuturilor și organelor trupului.

Efectele negative ale respirație superficiale
Foarte puțini oameni respiră corect. În special femeile cu haine strânse care presează organele lor vitale, utilizează numai partea superioară a plămânilor. Alții respiră doar cu partea inferioară și cu diafragma, lăsând structurile superioare ale plămânilor inactive și colapsate.
În acele părți ale plămânilor care nu sunt folosite se acumulează secreții mâloase, irită celulele cu aer și alte țesuturi, care devin inflamate și încep să se degradeze. Astfel, se pregătește un teren luxuriant pentru bacilii tuberculos, pneumococ și alte bacterii și germeni producători de boli.

Acest obicei de a respira superficial care nu permite plămânilor să fie umpluți cu aer proaspăt contează într-o așa măsură încât o treime din totalul deceselor rezultă din bolile de plămâni. Pentru un individ care piere din cauza foamei de alimente, mii de alți indivizi mor din cauza foamei de oxigen.

Exerciții de respirație
Eficacitatea exercițiilor de respirație și a tuturor celorlalte tipuri de mișcări corective depinde de atitudinea mentală din timpul practicii. Fiecare mișcare trebuie să fie însoțită de efortul conștient de a o face să producă un anumit rezultat. Prin concentrare mentală se poate realiza foarte mult. Adică prin păstrarea minții focalizate pe ceea ce facem, nu prin efectuarea exercițiilor într-un mod fără scop și indiferent.

Dacă ocupația dumneavoastră este sedentară, folosiți toate ocaziile de a ieși în aer liber. Mergeți la plimbare și dormiți cu ferestrele deschise ori de câte ori este posibil. În timpul mersului, respirați în mod regulat și profund, umplând plămânii la capacitatea lor maximă și expulzând cât mai mult aer la fiecare expirație. Trebuie evitată, desigur, orice forțare exagerată. Aceasta se aplică tuturor exercițiilor de respirație.

Nu respirați pe gură. Natura intenționează ca aerul exterior să ajungă la nivelul plămânilor prin nas, ale cărui membrane sunt căptușite cu fire de păr fine pentru a peria aerul și a împiedica particulele străine, praful și murdăria să irite căptușelile mucoase ale tractului respirator și să intre în structurile delicate ale plămânilor. De asemenea, aerul este încălzit înainte de a ajunge în plămâni prin trecerea lui prin nas.
Expirațiile trebuie să dureze aproximativ dublul timpului de inspirare.

Poziția corectă
De o mare importanță este poziția trupului asumată în mod obișnuit în timp ce stați în picioare sau umblați. Delăsarea, în acest sens, este nu numai neplăcută pentru privitor, ci consecințele sale sunt profunde în ceea ce privește efectele ei asupra sănătății și bunăstării organismului.
Pe de altă parte, o bună poziție a trupului ajută la dezvoltarea mușchilor și a țesuturilor, în general, și la buna funcționare a celulelor și organelor în particular. Cu greutatea lăsată pe călcâiele picioarelor și centrul de greutate bine centrat, organele abdominale vor rămâne în poziție și nu va exista presiune asupra ligamentelor care le susțin.

Pentru o poziție corectă, stați cu spatele la perete, atingându-l cu călcâiele, fesele, umerii și capul. Împingeți capul înapoi și împingeți umerii înainte, îndepărtându-i de perete, atingând în continuare peretele cu fesele și călcâiele. Țineți capul drept, menținând umerii în poziția înainte. Apoi mergeți de la perete și încercați să vă mențineți această poziție în timp ce practicați exercițiile de respirație și exersați diferite mișcări ale brațelor.

Luați această poziție cât mai des posibil în timpul zilei și încercați să o mențineți în timp ce îndepliniți diferite sarcini care trebuie efectuate în timp ce stați în picioare. Treptat, postura va deveni a doua natură și o veți asuma și menține fără efort.

Cu trupul în această poziție, viscerele sunt la locul lor, ceea ce ajută în mod mecanic digestia și întreaga funcționare a organismului. Practica persistentă a celor de mai sus va corecta abdomenul proeminent și alte defecte datorate poziției și deplasării defectuase a trupului.

Următoarele exerciții de respirație sunt destinate în special dezvoltării capacității plămânilor și contribuie ca formarea obișnuinței de a respira corect în orice moment. Ele trebuie repetate de la trei la șase ori, în funcție de rezistență și de timpul disponibil.
1. Cu brațele pe lângă trup sau cu mâinile pe șolduri, inspirați și expirați încet și profund, antrenând întregul aparat respirator.
2. Pentru extinderea pieptului și mărirea volumului de aer din plămâni, împingeți umerii de mai multe ori în față, în timp ce inspirați, inhalând tot mai mult la fiecare împingere a umerilor în față. Expirați încet, aducând umerii în poziția inițială. Inversați apoi direcția, împingeți umerii în spate în timp ce inspirați, aduceți umerii în poziția de mijloc în timp ce expirați. Alternați mișcările, împingând umerii mai întâi în față și apoi în spate.
3. Stați în picioare, cu brațele pe lângă corp. Inspirați ridicand brațele în față și în sus, până când ajung deasupra capului. Uniți-le ridicându-vă în același timp cât mai mult pe degetele de la picioare, cât de sus posibil. Expirați coborând călcâiele la sol, aduceți mâinile în jos într-un cerc mai larg, până când palmele ating coapsele.
4. Stați în picioare, cu mâinile pe șolduri, inspirați încet și profund, ridicați-vă umerii cât mai sus, apoi lăsați umerii să cadă în jos, lăsând respirația să iasă ușor.
5. Stați în picioare cu mâinile la umeri. Inhalați, ridicand coatele lateral. Expirați, aducând coatele în jos, lipindu-le cu o mișcare bruscă de părțile laterale ale corpului.
6. Inspirați adânc, apoi expirați încet și în același timp bateți pieptul cu palmele, pe întreaga suprafață.

Abordați cu precauție aceste exerciții. Persoanele care nu sunt obișnuite să respire profund de obicei, pot simți amețeli datorate hiperventilației. Dacă este cazul așezați-vă, beți un pahar de apă. Respirați normal și concentrați-vă pe respirație, zâmbiți, organismul dumneavoastră se bucură mai mult oxigen, de arderi mai intense.

V-ar mai putea interesa și:

Exerciții de automasaj pentru nas