Fragment din cartea Inteligența Eneagramei deDon Richard Riso şi Russ Hudson
Dacă reuşim să devenim măcar un pic mai conştienţi de noi înşine, vom observa o realitate constantă: minţile noastre pălăvrăgesc în continuu! Nu trece vreun moment în care să nu existe vreo formă de dialog interior, comentariu sau judecată. Dar cine cui vorbeşte? Şi de ce?
Unul dintre motivele pentru care vorbim cu noi înşine este pentru a calcula următorul pas. Vorbim singuri pentru a evalua o situaţie, pentru a pregăti răspunsuri la posibile evenimente viitoare sau pentru a rememora întâmplări trecute. Deoarece atenţia noastră este absorbită de această constantă gălăgie a gândurilor, nu putem auzi propria noastră înţelepciune interioară. Personalitatea superficială o acoperă, la fel ca atunci când căutăm cu disperare cheile prin toata casa şi apoi ne dăm scama că sunt în buzunar.
Ideea de a ne reduce mintea la tăcere sună la început ciudat pentru mulţi dintre noi. Suntem de părere că dacă întrerupem curgerea gândurilor şi asocierile mintale, totul va deveni plictisitor, uniform şi fad. Dar iată că, din nou, opusul acestui lucru este adevărat. Repetitivitatea tiparelor noastre obişnuite de gândire şi preocupările previzibile sunt ceea ce conferă realităţii uniformitatea ei fadă. Mai mult, constanta pălăvrăgeală a gândurilor noastre ne împiedică să conştientizăm aspectele vieţii care ne sunt necesare pentru transformare. Din acest motiv, este important sa distingem între „mintea de maimuţă” (pălăvrăgeală interioară, griji, imaginaţie dezlânată, vizualizarea de scenarii viitoare sau retrăirea unora vechi) şi „mintea tăcută” (spaţiul misterios din care răsare cunoaşterea). Cu cât devenim mai relaxaţi şi conştienţi, ne dăm seama că modul “normal” de funcţionare a minţii este haotic, descentrat şi neatent, pe când o minte tăcută este sobră, clară şi fermă. Pe scurt, când mintea e liniştită, inteligenţa noastră se aliniază unei inteligenţe superioare care înţelege situaţiile obiectiv şi vede exact ce trebuie (sau nu) făcut. Suntem vioi şi atenţi la cei din jur. Simţurile ne sunt ascuţite, sunetele şi culorile sunt vii, lumea devine o senzaţie proaspătă.
Masajul de drenaj limfatic implică împingerea și alungirea ușoară a pielii și a țesuturilor pentru a încuraja limfa să circule prin vasele limfatice.
Acest tip de masaj se adresează în special suprafeței corpului, nu sunt mobilizați mușchii, dar efectele sale sunt profunde și în întreg corpul. Asfel, chiar dacă terapeutul lucrează pe gambe și angrenează manual limfa din această regiune, relaxarea profundă va încuraja circulația limfei în întregul organism.
Sunt multe beneficii pe care clienții care
beneficiază de acest tip de masaj le numesc:
1. Cicatricile mai vechi sau mai noi se estompează. După sau înainte de intergvenții chirurgicale estetice și nu numai este binevenit acest tip de masaj;
2. Probleme ale pielii precum acneea și rozaceea tind să dispară;
3. Aplicat după naștere noilor mămici ajută la vindecare. De asemenea, crește capacitatea de alăptare, mai ales atunci când femeile experimentează durere sau chiar blocarea ductelor mamare;
4. Ajută detoxifierea organismului și este de folos în regimurile de detoxifiere;
5. Ajută recuperarea post-operatorie prin curățarea resturilor metabolice și reduce inflamația;
6. Reduce inflamarea sinusurilor și a durerilor de cap cauzate de congestie în zona sinusurilor;
7. Calmează efectele neplăcute ale sindromului premenstrual și fluctuațiile de dispoziție;
7. Îmbunătățește relaxarea, căci masajul de drenaj limfatic este blând și calm.
Principalul scop al drenajului limfatic este să accelereze eliminarea deșeurilor provenite din arderile celulare și să grăbească răspunsul imunitar natural al organismului. Este posibil ca, pe drumul pentru a atinge aceste obiective, clientul să experimenteze simptome care seamănă cu răceala. Unii clienți spun că au nevoie să doarmă mai mult după acest tip de masaj. După ce aceste simptome dispar, clienții se vor simți sănătoși, plini de vigoare și de vitalitate.
Țineți minte că acest tip de masaj, chiar dacă foarte blând, are efecte regeneratoare profunde. Punând în mișcare o cantitate mai mare de toxine, poate provoca simptomele menționate mai sus. De aceea, clienților li se recomandă consumul de apă după masaj și să o ia mai încetinel. Bineînțeles că după debarasarea de ce nu mai este de folos, organismul este mult mai puternic și sănătos.
Durerea de cap în regiunea cervicală este provocată de o bandă de tensiune la baza capului, care urcă în sus pe partea posterioară a capului.
Provine de la mușchiul semispinal al capului. Se poate ca durerea și tensiunea să fie doar pe o parte a capului. Durerea este îndepărtată prin: masaj, stretching-ul zonei și exerciții de mobilizare.
Problema
Clientul de obicei se plânge de dureri în zona cervicală care radiază și înspre cap. Sunt dureri surde și supărătoare, nu acute.
Problema se perpetuează atunci când vertebra de la baza capului – atlas este deplasată către în față. Deplasarea este datorată statului într-o poziție cu capul dus în față ( bărbia este mai în față), mai ales în fața calculatorului, precum femeia din imagine.
Devine mai grav dacă vă sprijiniți bărbia pe mână. Mușchiul continuă să tragă în jos spatele capului, ducând la o repoziționare a capului înspre înainte, percepută cu timpul ca schemă corporală normală de către client. Atunci când capul este în fața umerilor, mușchii din spatele gâtului se încordează ca să îl tragă înapoi.
Auto-
tratament
Strething-ul acestei zone este minunat și repetarea sa duce la rezultate foarte bune în timp.
Pentru a modifica schema corporală nearmoniasă, sunt de ajutor exercițiile în care ducem bărbia piept și împingem capul înspre în spate. Dacă poziția dumneavoastră obișnuită este cu bărbia în față, apletați la serviciile unui kinetoterapeut pentru a vă indica o rutină zilnică de exerciții care vă vor ajuta la corectarea posturii.
Masajul și terapiile manuale vor ajuta la relaxarea și decongestionarea zonei. Punctul de declanșare (trigger point) este mușchiul semispinal al capului care își are originea pe vertebrele din partea superioară a spatelui și se inseră pe osul occipital, la baza craniului, prinzând la mijloc vertebrele cervicale. ( vezi imaginea de mai sus)
Durerea dispare de obicei atunci când vertebra atlas este repoziționată corect. Stretching-ul și mobilizările pot fi folosite pentru a mobiliza atlas și a preveni alunecarea sa înspre în față.
De asemenea, pentru ca gâtul să se repoziționeze corect, detensionăm și alungim prin întinderi mușchii scaleni și a alți mușchi din partea anterioară a gâtului.
Nervul sciatic, care pornește din regiunea lombară și se
întinde de-a lungul membrelor inferioare, este cel mai gros și cel mai lung
nerv periferic din corpul omenesc. Întrucât se află aproape de suprafața
pielii, el poate fi afectat cu ușurință. Sciatica, una dintre cele mai
frecvente suferințe legate de acest nerv, poate fi provocată de frig, de
umiditate, de unele deformări ale vertebrelor lombare sau de poziția
defectuoasă a organelor interne. Semnul Lasegue este utilizat adesea pentru
diagnosticare. Stând culcat pe podea cu picioarele întinse, pacientul ridică un
picior. Dacă durerea apare în partea posterioară a coapsei atunci când piciorul
este la un unghi de 45 de grade față de podea, înseamnă că individul respectiv
suferă de sciatică. Dorsiflexia labei piciorului va provoca o durere și mai
mare.
Tratament
Shiatsu
Mai întâi aplicați în mod amănunțit presiunea punctelor shiatsu din regiunea lombară și sacrală, precum și asupra celor aflate de-a lungul picioarelor, de la suprafața posterioară a coapselor până la tălpi, pentru a flexibiliza toți mușchii aflați în vecinătatea nervului sciatic. Este important să tratăm toate punctele dureroase la presiune care apar de-a lungul nervului.
Masaj
Aplicăm masaj fascial pe tot lanțul posterior, insinstând în zona membrelor inferioare.
Stretching
Puneți călcâiul pe o masă sau pe un alt obiect aflat la
înălțimea coapsei. Apăsați coapsa chiar deasupra genunchiului, cu palmele
ambelor mâini suprapuse. Râmâneți în poziția de stretching timp de 10 secunde.
Reveniți în poziția inițială și relaxați-vă. Repetați de trei ori. Rețineți că
nu este nevoie să forțați, întindeți ușor mușchii și aveți răbdare, puteți
rămâne chiar mai mult timp în poziție. La fiecare revenire veți observa că
mușchii au devenit mai elastici.
În continuare, tot cu călcâiul pe o masă, flexați anterior
laba piciorului, apucând toate degetele cu mâna corespunzătoare ( ex. mâna
stângă pentru piciorul stâng) și trageți spre corp. Mențineți această poziție
timp de 10 secunde. Repetați de trei ori.
Yoga
Janushirshasana – practicarea sa flexibilizează și lucrează mușchii de pe partea posterioară a membrelor inferioare. Vom lucra janushirshasana altern, mai întâi pe partea stângă, apoi pe partea dreaptă. Observăm că cu cât rămânem mai mult în poziție, cu atât flexibilizăm partea posterioară a membrelor inferioare și partea lombară. Nu vom forța niciodată. Important este genunchiul să rămână întins pe durata execuției și rămânem aplecați acolo unde se simte întindere, dar fără durere.
Practicați aceste tehnici zilnic timp de 21 de zile pentru a
îmbunătăți sănătatea zonei. Reluați dacă este nevoie.
Dacă sciatica devine cronică, organismul încearcă în mod inconștient să evite durerea și mută toată greutatea pe partea sănătoasă, ceea ce duce la o stare cunoscută ca scolioză sciatică. Pentru a o preveni, practicați din vreme tehnicile recomandate, evitați umezeala și frigul.
Îți amintești de bucuria de a fi copil? Îți amintești când cel mai bun prieten era un animal de pluș, în care aveai încredere și pe care îl iubeai din toată inima? Puteai să te joci singur, ore în șir cu setul de ceai pentru copii, să intri în toate bălțile cu noile tale ghete roșii sau să țipi de plăcere datorită senzației ciudate din stomac, atunci când te dădeai în leagăn sus- sus, aproape de cer.
În tot acest timp erai cuprins de uimire, chiar și față de cele mai banale obiecte sau evenimente. O furnică pe un cotor de măr, roua de pe o pânză de păianjen, nervurile viu colorate dintr-o piatră spartă: indiferent ce activitate îți atrăgea atenția, erai complet absorbit, în liniște și mulțumire interioară. Erai pur și simplu tu – și te simțeai minunat.
Cât de des îți recapeți bucuria de a fi deplin uman astăzi? Ai ascuns aceste amintiri în subsolul prăfuit al minții de adult? Dacă le-ai readuce acum la viață ai găsi doar imagini fragmentate ale tinereții tale?
Nu poți reveni la copilărie, dar poți să îți recapeți bucuria și emoția care erau tovarășii tăi. Nu le-ai abandonat și nici ele nu te-au abandonat pe tine. Undeva pe drum animalele de pluș și ghetele au fost schimbate cu obiective educaționale, siguranța locului de muncă și respectul în comunitate – acestora lipsindu-le oarecum frumusețea spontană a acelor ani nevinovați și magici.
Miracolul vieții nu este un fenomen ce caracterizează exclusiv copilăria. Poate că ai avut străfulgerări trecătoare ale miracolul inerent condiției umane atunci când ai privit adânc în întunericul unui cer presărat cu stele sau ai simțit neputința unui nou- născut la sânul mamei sale. Bucuria și iubirea sunt prezente acolo. Doar ți-ai concentrat momentan atenția asupra unor lucruri ce par mai importante din viață.
Vestea cea bună este că întoarcerea la copilărie nu te obligă să renunți la ceea ce ai câștigat ca adult. Când ai rețeta potrivită, mișcările metodice ale maturității sunt infinit îmbunătățite de spontaneitatea care ți-a caracterizat copilăria.
Nu trebuie să alegem ori una, ori alta. Nu trebuie să ne lamentăm de pierderea bucuriei interioare în favoarea siguranței exterioare. Am înțeles greșit vârsta adultă. Problema este că ne oprim din creștere prea repede.
Vezi tu, ceea ce în mod normal exprimăm ca fiind comportament adult este încă profund imatur.
Maturitatea, așa cum o cunoaștem astăzi este mai degrabă o adolescență prelungită. Un adolescent crede că știe mai multe decât ar justifica experiența sau aptitudinile lui. Din acest motiv adolescenții sunt distrugători și periculoși pentru ei înșiși și pentru alții.
Dacă te gândești, majoritatea adulților sunt chiar mai distrugători și mai periculoși. Avem nevoie doar de un moment de relfecție pentru a recunoaște faptul că specia noastră este periculos de aproape de dispariție din cauza comportamentului distructiv al adulților de la fiecare nivel al societății din întreaga lume.
Dezvoltarea umană este mai mult decât ce am trăit până acum. Știm, intuitiv, că viața trebuie să fie ceva mai mult.
Poate că ți-ai pus această întrebare întrun moment de deznădejde mută. Ea apare de obicei la mijlocul vieții după ce am achiziționat cele mai multe dintre lucrurile pe care ni le dorim. Simțim, în continuare un gol intangibil, însoțit de sentimentul că nu suntem compleți.
Vocea – nu mai mult decât un val ușor în oceanul minții noastre – vine din acest ciudat și liniștit loc din adâncuri. Ascultăm cu atenție pentru că știm că încearcă să ne spună ceva important. Dar e o voce firavă, acoperită de vântul și valurile vieții noastre de zi cu zi.
Și astfel înaintăm în viață pe drumul pe care strămoșii noștri l-au visat pentru noi – viața de stăpâni ai mediului nostru, o viață care reflectă în cele din urmă opulență, putere și mândrie.
În general, recunoaștem copilăria, adolescența și maturitatea ca fiind etape majore ale dezvoltării umane. Ne așteptăm să trecem, în mod constant, prin aceste etape pentru a aduna cât mai multe cunoștințe, bogăție și putere. Ne așteptăm să găsim fericirea sub forma vasului plin cu aur din fibule, la capătului curcubeului vieții noastre.
În cele din urmă ceea ce prețuim cel mai mult sunt amintirile. Până și cei mai bogați și mai puternici dintre noi rămân în cele din urmă doar cu amintirile. Este ca și cum ne-am da seama prea târziu că recompensele exterioare pălesc în prezența puterii reale – momentele de compasiune, camaraderie și dragoste din viața noastră.
Extras din cartea Eusentimentul, dr. Frank J. Kinslow
https://editura-foryou.ro/eusentimentul-arta-de-a-crea-pace-interioara-si-prosperitate-exterioara?search=eusentimentul
Osteofitele calcaneene sau ciocurile la călcâie, de obicei
asociate cu fasciita plantară, sunt niște creșteri osoase la nivelul
călcâiului. Prevenirea apariției lor este mult mai ușoară decât tratarea lor.
Există o serie de tratamente posibile pentru ele, care implică masaj de
relaxare și masaj terapeutic deep tissue.
Despre osteofitele calcaneene
Sunt o depunere de calciu în jurul ligamentelor și
tendoanelor labei piciorului, acolo unde se atașează de calcaneu. Osteofitele
sau ciocurile cresc de la os înspre țesutul moale al călcâiului.
De obicei, datorită suprasolicitării sau traumatizării zonei,
apare o inflamație peste care se depune calciu. Aspecte care contribuie la
acest fenomen:
– zona călcâiului nu este foarte vascularizată
– produsul inflamației – exudatul nu este curățat din zonă
– după o vreme exudatul se calcifiază
– inflamarea repetată a călcâiului adună o mai mare cantitate
de calciu care dă naștere unui cioc sau osteofit
– un osteofit este de obicei turtit, nu ascuțit așa cum se
crede și nu produce el însuși durere. Deasupra ciocului se adună calus pentru a
proteja zona. În timp, ciocurile încep să comprime ligamentele, tendoanele și
nervii învecinați, ceea ce provoacă umflare, durere sau ruperi de țesuturi
învecinate.
Tratament convențional
Ciocurile la călcâi și fasciita plantară –
inflamația și durerea lîn zona unde se atașează fascia de calcaneu – sunt
foarte apropiate și tratate la fel. Tratamentul convențional pentru tratarea
simptomelor includ:
– odihnă – mai ales prin stoparea
activităților care agravează condiția – cum ar fi alergatul
– stretchingul – întinderi zilnice foarte
ușoare pentru a nu aduce presiune în plus ale mușchilor gambei –
gastrocnemienii – și ale tălpii.
– antiinflamatoarele – pot fi de ajutor
pentru scăderea durerii pe termen scurt, dar nu este recomandată folosirea lor
un timp îndelungat
– susținerea boltei plantare prin
folosirea branțurilor, fie făcute pe comandă, fie cumpărând direct încălțăminte
prevăzută cu suportul boltei plantare.
– intervențiile chirurgicale – osteofitele
pot fi îndepărtate chirurgical, iar fascia plantară scapă de tensiunea care o
supăra. De obicei aceasta este o variantă de ultim resort, când alte tratamente
nu remediază problema, iar durerea este foarte mare.
Tratamente adiționale
– atelele de purtat în timpul nopții –
previn contractarea piciorului, ceea ce reduce durerea
– ultrasunete – un aparat aplică sunete la
vibrații foarte înalte care creează multă căldură, reducând inflamația
– hidroterapia – intorducerea tălpilor
întro baie caldă prevăzută cu curenți poate ajuta la creșterea circulației
sângelui în zona călcâiului, ceea ce relaxează și reduce presiunea de pe fascia
plantară
– acupunctura – mărind circulația la nivelul tălpilor,
acupuncura poate reduce inflamația și tensiunea din fascia plantară prin
eliminarea exudatului produs de inflamație
– antiinflamatoare naturale: ghimbir,
turmeric și Boswellia pot reduce inflamația și durerea.
Terapia prin masaj
Tratamentele de
mai sus pot fi combinate pentru a ajuta vindecarea zonei. Iar aplicare
masajului în zona călcâiului și a gambelor poate ajuta și amplifica exponențial
vindecarea și alinarea durerii.
Deoarece pielea
de pe călcâi și de pe partea plantară a tălpii este acoperită cu un țesut mai
gros, masajul obișnuit poate să nu dea rezultate. Masajul terapeutic și de tip
deep tissue poate ajuta la înlăturarea exudatului și la vindecarea
osteofietului. Prin masaj, se urmărește:
– să se producă
mai multă căldură pe partea calcifiată
– creșterea
elasticității țesutului
– creșterea
aportului de sânge în zonă
Iată câteva
indicații pentru terapeuții maseuri care lucrează un astfel de caz de la Zhenya
Kurashova Wine, reprezentant al școlii rusești de masaj terapeutic:
– clientul
culcat pe burtă, susțineți piciorul la 10 cm deasupra patului, lucrați cu
presiune circulară pentru a întinde suprafața plantară
– când bolta
plantară devine elastică, lucrați călcâiul tot cu presiune circulară. Luați-vă
timp și lucrați gradat pănân când puteți pătrunde în profunzime în zonă
– zona plantară
va deveni și își va păstra elasticitatea de la o ședință de masaj la alta, cu
cât este lucrată mai mult zona
– zona de lucru
este foarte mică, doar câțiva centimetri pătrați de piele
– folosirea
policelor poate să le suprasolitice, deoarece zona este destul de dură și este
indicată folosirea încheieturii degetelor.
Prevenirea apariției ciocurilor la călcâie implică încălțăminte comodă și adecavată, în spcial încălțăminte care susține bolta plantară, stretching regulat al fasciei plantare și a gambelor, masaj regulat, evitarea sedentarismului păstrarea sănătății și alinierii corecte a coloanei vertebrale.
Practicanții de reiki cunosc aceste cinci
principii, dar ele pot fi de folos pentru oricine.
Fiecare principiu începe cu Doar astăzi…. Acest lucru ne amintește să trăim în momentul prezent, făcând chiar acum ceea ce putem mai bine. Să regretăm trecutul care nu mai poate fi schimbat sau să ne îngrijorăm pentru viitorul care nu există încă nu face decât să ne împiedice să fim atenți la aici și acum.
Doar astăzi ne dă permisiunea să ne iertăm pentru ceea ce am greșit în trecut și ne eliberează de impulsul de a controla viitorul. Doar în momentul prezent putem acționa și schimba ceva.
Primul principiu esteDoar azi nu mă enervez. Mânia este o emoție secundară cauzată de frică, durere, neînțelegere, sentimentul de neputință. Dacă căutăm ceea ce este dincolo de mânie, descoperim teama sau durerea.
De exemplu, dacă în trafic o mașină ne taie fața brusc și evităm ca prin minune un accident ne putem enerva, dar sentimentul care cauzează aceasta este frica bruscă. Recunoscând sentimentul care stă la baza enervării și acceptându-l ca fiind o experiență, ne ajută să trăim în prezent, să îl acceptăm și să nu ne lăsăm pradă furiei. Alegem să fim conștienți de ceea ce ni se întâmplă. Căutați ce cauzează enervarea, ce vă supără.
2. Al doilea principiu este Doar azi nu îmi fac griji.Grijile permanente sunt foarte distructive pentru sănătatea fizică și mentală. Chiar nu avem nimic de câștigat atunci când ne facem permanent griji.
Există o diferență între a fi precaut față de o situație, acționînd cu intenția de a produce un rezultat cât mai bun în situația dată și a își face griji pentru viitorul asupra căruia nu avem niciun control. Clarificăm cât de mult control avem asupra unei situații, ceea ce aduce acceptare și pace.
3. Doar astăzi sunt recunoscător.Toți putem fi recunoscători pentru ceea ce avem în viața noastră, pentru că avem o viață, iar în unele zile lista e mai lungă decât în altele. Un corp sănătos, familie și prieteni, calități și aptitudini, o slujbă, posesiuni materiale.
Dar ce se întâmplă când trecem prin încercări? Chiar și atunci putem găsi pentru ce să fim recunoscători, inclusiv pentru că ni s-a mai dat o zi să trăim. Putem să fim recunoscători pentru încercările pe care le trăim, căci ele ne ajută să devenim oameni mai buni. Fără încercări am rămâne niște ignoranți. Cel ce are recunoștință, i se va mai da.
4. Doar astăzi îmi fac munca ce o am de făcut cinstit și cum pot mai bine. Acest principiu are mai multe înțelesuri. Primul ne aduce aminte să ne îndeplinim ceea ce avem de făcut în fiecare zi cu onestitate și integritate. Integritatea este o însușire foarte importantă, reprezentând ceea ce ne unifică, ceea ce este în acord cu valorile și cu sufletul nostru.
Apoi, acest principiu ne amintește să îi ajutăm pe ceilalți și le oferim serviciile noastre de calitate, recunoscând că nu este treaba noastră să îi schimbăm pe ceilalți sau să facem munca în locul lor. Acest principiu ne aduce aminte să ne lăsăm la o parte ego-ul și să lăsăm divinul/ universul să acționeze prin noi având discernământ între ce acțiuni să întreprindem și când să lăsăm lucrurile să se întâmple.
5. Doar astăzi, accept și respect totul. Mai ales atunci când nu suntem de acord cu cineva ne este greu să ne aducem aminte că suntem toți suflete care au o experiență umană, prin urmare suntem mult mai asemănători decât diferiți. Astfel, putem găsi foarte multe puncte asemănătoare cu orice om.
Acceptarea diversității este acceptarea faptului că totul are un sens, ca divinitatea nu face nimic la întâmplare și că acel om trăiește experiența cea mai potrvită pentru el ca să evolueze.
Cheia pentru a aplica aceste principii este să le luăm pe rând și să acceptăm că nu le putem trăi 100% pe fiecare în fiecare zi, dar putem să ne dăm silința în fiecare zi.
Fiind conștienți atunci când gândurile noastre se îndreaptă înspre furie, griji, plângere de milă, frustrare sau alte lucruri negative, ne putem readuce atenția în inimă. Practicarea acestor principii ne aduce o viață mai în pace, bucurie și împlinire.
Dorința de a deveni terapeut maseur își are de obicei rădăcinile în dorința sinceră de a-i ajuta pe oameni. Această dorință care a făcut pe majoritatea terapeuților să își aleagă meseria devine o piedică atunci când terapeutul devine responsabil pentru recuperarea și starea de sănătate a clientului său.
A avea compasiune pentru ceilalți poate fi ușor de confundat cu a te simți răspunzător pentru ceilalți. În unele situații bucuria de a îi ajuta pe ceilalți se poate manifesta ca încercare de a-i salva pe ceilalți. Din nefericire, terapeuții care doresc să își salveze clienții se rănesc pe ei înșiși.
Fiind conștienți de arhetipul salvatorului, ne dăm seama în situațiile când intrăm în el. Iar recunoașterea lui duce la o introspecție și o abordare mai echilibrată a vindecării.
Ce este arhetipul salvatorului?
Salvatorul este condus de dorința de a fi un erou și de a-și asuma responsabilitatea de a scăpa pe cineva de durere și suferință.
Terapeuții care nu realizează că joacă acest rol au parte de mari dezamăgiri, frustrare și deziluzie în viața lor personală și profesională.
Terapeuții maseuri se confruntă cu riscul de a prelua rolul salvatorului atunci când:
fiind stresați sau cu dureri, clienții caută o soluție salvatoare de la terapeutul lor
priviți ca experți în corpul uman, tereapeuților li se cer sfaturi sau sunt rugați să rezolve probleme somatice ale clientului
terapeuții maseuri nu se simt confortabil când își văd clienții suferind ( fizic sau emoțional) și se simt responsabil să îi scape de zbatere.
7 semne că un terapeut maseur poată să își asume rolul de salvator:
Se simte obligat să își vindece clienții și dorește să facă asta cât mai repede.
Este tentat să lucreze prea mult, prea greu, prea în profunzime pentru a avea rezultate – chiar dacă această strategie nu este necesară clienților.
Simte că a eșuat dacă nu s-au produs schimbările dorite la client.
Se simte prea responsabil pentru clienții săi.
Atunci când clienții săi se simt mai bine, terapeutul capătă senzația că merită.
Face foarte multe eforturi pentru a ajuta un client, ca apoi să se simtă neapreciat.
Responsabilitatea
Recunoașterea acestui rol atunci când intrăm în el este primul pas pentru a ne schimba și a lua o cale mai sănătoasă. Al doilea pas este să ne dăm seama de originile sale.
Salvatorii se văd pe ei înșiși ca ajutoare de nădejde sau îngrijitori. De obicei acest rol a fost ales în copilărie atunci când și-au asumat responsabilitatea salvării unei persoane din familie care îi părea mai slabă și neajutorată, cu care a intrat în relația de victimă – salvator. Ca adulți, salvatorii au nevoie să îi salveze pe ceilalți pentru a se simți necesari și importanți.
Cheia ruperii acestui lanț al jocului victimă –salvator este pentru salvator să se simtă necesar și important fără să depindă de ceilalți. Fiecare individ este unic și important pentru viață.
Nimeni nu este responsabil pentru nimeni altcineva decât pentru propria persoană.
De asemenea, conștient sau inconștient, fiecare dintre noi ne alegem experiențele pe care le trăim. Atunci când recunoaște faptul că fiecare persoană are nevoie de experinețele prin care trece, fie ele și dureroase pentru a învăța ceva, atunci terapeutul înțelege că îi face un deserviciu clientului său când nu îl lasă să își învețe lecția și încearcă să o ia asupra lui.
Iată o anecdotă despre cum se comportă un salvator și capcana în care cade încercând să îi salveze pe ceilalți.
O persoană oprește un bărbat pe stradă și îl întreabă cum să ajungă la o locație bine cunoscută. Bărbatul îi spune: Mergi până la capătul străzii și acolo faci la dreapta.
Persoana mulțumește, își continua drumul, iar la capătul străzii face la stânga. Bărbatul strigă după ea.
Mergi în direcția greșită, am zis înspre dreapta.
Persoana răspunde:
– Te-am auzit, dar nu sunt încă pregătită să ajung acolo.
Lecția este destul de clară: suntem responsabili asupra calității serviciilor pe care le oferim, dar nu suntem responsabili pe alegerile celorlalți.
La început, terapeutul care joacă rolul salvatorului poate părea că le face foarte mult bine clienților săi. Dar în scurt timp dinamica se schimbă atât pentru terapeut cât și pentru client.
La terapeut așteptările nerealiste și dorința de a-l salva pe client conduce la o constantă trecere a barierelor, la violarea liberului arbitru, ceea ce face terapia ineficientă și îi provoacă burn out.
Clientul, care intră în rolul de victimă, este încurajat să devină neajutorat și să nu își asume responsabilitatea propriei sănătăți și implicit a propriei vieți.
Prima lecție a modulului de masaj terapeutic spunea: pentru ca o persoană să se vindece, este nevoie ca acea persoană să își dorească să se vindece și să creadă că vindecarea este posibilă.
Relații terapeutice echilibrate
Cheia în menținerea relațiilor terapeutice echilibrate este ca fiecare parte își asumă propria responsabilitate și menținerea barierelor profesionale.
Clienții care se consideră victime și care caută pe cineva să îi salveze de la durere nu își asumă responsabilitatea propriei vieți și suferințe. De asemenea, terapeuții care își privesc clienții ca victime și iau asupra lor responsabilitatea acestora încurajează co-dependența.
Astfel se deschide o buclă nesănătoasă și care nu poate aduce o rezolvare fericită
cu cât terapeutul vrea să își salveze clientul, cu atât acesta nu își asumă responsabilitatea vindecării;
cu cât clientul este fără responsabilitate, cu atât mai mult cere să fie salvat;
cu cât terapeutul este mai implicat în salvare, cu atât stima sa de sine este dictată de ceilalți;
cu cât terapeutul devine mai dependent de salvare, cu atât barierele profesionale sunt depășite.
Concluzie
Soluția pentru terapeuții care joacă rolul salvatorului nu este simplă. După ce terapeutul realizează că se află pe acest drum nesănătos, începe munca: și anume să învețe cum să se simtă valoros și necesar fără a primi de la ceilalți aprobări, să mențină barierele profesionale și să înțeleagă că clienții trebuie să își asume responsabilitatea propriei vindecări.
Dorința de a-I ajuta pe ceilalți este un dar minunat pe care majoritatea terapeuților îl posedă. Și această motivație poate co-exista cu bariere profesionale sănătoase, iar terapeuții trebuie să învețe cum să se mențină motivați fără să preia responsabilitatea asupra celor care le cer ajutorul.
Astfel, terapeutul oferă cel mai bun tratament și cele mai bune sfaturi de care este capabil, fiind detașat de rezultat. Pe de altă parte, clientul este lăsat să aleagă dacă vrea să o ia la stânga sau la dreapta, deci clientul este cel care are control asupra propriei stări de sănătate.
Abdomenul, fesele, interiorul coapsei și pieptul sunt patru
porțiuni ale corpului nostru mai sensibile fie pentru că sunt protejate și mai ascunse, fie pentru că
în general nu avem obiceiul de a atinge aceste porțiuni sau de a ne gândi la
ele. Asta face de multe ori ca aceste arii să se contracte sau să devină
dureroase. Atunci, din punct de vedere fizic, sângele și limfa circulă mai
puțin, iar țesuturile se rigidizează și suferă de o hrănire și detoxifiere
insuficiente. Unele amintiri dureroase sau traume pot fi păstrate și
înmagazinate în aceste arii ale corpului, iar atingerea lor activează un
răspuns emoțional.
Terapeutul maseur va anunța sau îi va cere permisiunea
clientului pentru a lucra pe aceste zone.
Va avea grijă ca mișcările folosite să fie lente și ușoare. Chiar dacă
masajul profund este foarte benefic pentru aceste zone, se va proceda gradat,
pe măsură ce țesutul permite.
Abdomenul
Mulți clienți nici nu realizează câți
mușchi sunt în această regiune. Detensionarea mușchilor drepți abdominali,
oblicii intern și extern îmbunătățește respirația și permite respirația
profundă abdominală. Atunci când pătratul lombar este destins sunt reduse
durerile din zona lombară și se îmbunătățește stabilitatea în această zonă.
Mușchiul transvers abdominal se continua în profunzimea abdomenului și ajută la
susținerea organelor interne.
Mușchii care înconjoară cutia toracică și
o susțin deasupra abdomenului sunt mușchiul dințat anterior și mușchii intercostali.
Când sunt eliberați de tensiuni se ia presiunea de pe organele interne și sunt
coastele sunt realiniate – dezalinierea coastelor conduce la dezvoltarea
scoliozei.
De asemenea, prin masajul profund al abdomenului, se pot desface aderențele formate între intestine, iar prin aceasta se îmbunătățește peristaltismul gastric și digestia. Se detensionează mușchiul diafragmei.
2. Zona pieptului
Lucrăm în zona decolteului, între
claviculă și sâni pentru a detensiona mușchii pectorali. La doamne se va evita
manipularea țesutului sânilor. Detensionarea mușchilor pectorali – mare și mic
– este de folos pentru a îndrepta umerii, care sunt de cele mai multe ori aduși
înspre în față. Relaxarea mușchiului subclavicular va elibera artera
subclaviculară și vena subclaviculară, precum și plexul nervului brahial.
Mușchii intercostali din partea superioară și inserțiilor scalenilor și ale
mușchiului sternocleidomastoidian va conduce la eliberarea durerilor din zona
pieptului și a gâtului.
Eliberarea de tensiuni a acestei zone ajută la o respirație nerestricționată. În această zonă se află chakra inimii, centrul iubirii din ființa noastră. Putem spune că masajul acestei zone ajută să ne deschidem inima spre viață și să simțim iubirea. În spatele sternului se află glanda timus, sau glanda copilăriei, care are rol imunitar, producând limfocitele T. Această glandă este asociată chakrei inimii.
3. Zona mușchilor fesieri
Sunt 10 mușchi cărora ne adresăm în
această regiune. Fesierul mare, mijlociu și mic și tensorul fasciei late
formează stratul superficial. Detensionarea acestor mușchi ajută în tratamentul
sciaticii și a simptomelor de amorțire sau durere care se lasă pe picior,
precum și în afecțiunile de șold sau de genunchi.
Mai în profunzime, tot în această zonă,
sunt mușchii rotatori ai șoldului, sub fesierul mare. Tot pe aici trece și
traseul nervului sciatic. Relaxarea mușchilor din această zonă ajută relaxarea
întregului bazin și realinierea sa.
Majoritatea clientilor simt durere la
masajul profund al acestei zone. De aceea terapeutul va avea răbdare pentru a
relaxa mușchii superficiali și apoi se adresează mușchilor profunzi.
Eliberearea de tensiuni va ajuta și la flexibilitatea și destinderea în
regiunea lombară.
În această zonă se află și articulația coxo-femurală care este detensionată prin lucrul mușchilor din jurul său.
4. Partea internă a coapsei
Aici se găsesc mușchii adductori. Aceștia
sunt legați fascial cu iliopsoasul, fiind în lanțul fascial profund. De aceea,
flexia pronunțată a bazinului poate afecta coapsele și zona inferioară a
spatelui. Atunci când se lucrează mușchii adductori și mușchii flexori ai
coapsei este îmbunătățit mersul.
Lucrul pe adductorul mare ajută la
eliberarea durerii din genunchi. Ceilalți mușchi din această zonă (pectineu,
gracilis, adductorul mic, scurt și lung) afectează direct articulația șoldului.
La
majoritatea persoanelor, partea internă a coapsei este mai sensibilă decât
resul piciorului. Este important să se lucreze și această zonă, dar cu mișcări
mai încete și ușoare.
Concluzii
Comunicarea asupra importanței masajului
acestor zone, lucrul cu respect pentru confortul clientului și față de
țesuturile lucrate, răbdarea sunt de ajutor pentru a înlătura posibilele temeri
față de apropierea de aceste zone. Organismul uman este privit ca un tot
unitar, iar ceea ce se întâmplă în anumite zone se transmite și în alte zone.
Iar îmbunătățirea sănătății și a flexibilității și relaxării se transmite în
același fel, ajutând la vindecarea întregului.
Recunoștința este o forță imensă pe care o putem folosi pentru a
ne crește fericirea, pentru a crea relații pline de iubire și chiar ne poate
îmbunătăți starea de sănătate.
Multe studii științifice au arătat că persoanele care cultivă starea
de recunoștință în mod conștient se simt mai bine atât fizic cât și psihic
decât cele care nu o fac. În grupurile testate, cei care cultivă o stare de
recunoștință:
se simt mai bine
față de întreaga lor viață
au un nivel mai
mare de bucurie și fericire
sunt optimiste cu
privire la viitor
se îmbolnăvesc mai
rar
fac
exerciții/sport în mod regulat
au mai multă
energie, mai mult entuziasm, determinare și focus
fac progrese mai
mari pentru a-și atinge obiectivele personale
dorm mai bine și
se trezesc împrospătați
se simt mai
puternice în perioade grele
se bucură de
legături mai apropiate cu familia
oferă ajutor și suport
celor din jurul lor
suferă mai puțin
de stress
Dacă
îți dorești mai multă fericire și energie, practicarea recunoștinței este o
cale crucială. Este o inimă plină care ne mișcă de la limitari și teamă înspre
expansiune și dragoste. Atunci când apreciem ceva, ego-ul se dă la o parte și
ne permite să ne reconectăm cu sufletul nostru. Recunoștința ne aduce atenția
în momentul prezent, care este singurul timp când putem face într-adevăr ceva.
Cu cât suntem mai recunoscători, cu atât privim mai mult cu ochii sufletului și
viața noastră curge în armonie cu puterea creatoare a universului.
Gândiți-vă
că aveți doi fii: unul foarte recunoscător pentru orice primește, chiar și cea
mai mică atenție pe care primește, iar celălalt veșnic nemulțumit și
nerecunoscător. Căruia dintre acești doi fii v-ar veni mai natural să îi dați
daruri? În același fel este și viața cu fii ei.
Iată
câteva tehnici puternice de recunoștință pe care le puteți încerca:
1. Păstrează un jurnal de recunoștință
Din
timpuri străvechi înțelepții din toate tradițiile spirituale au spus că
practicarea recunoștinței ne face să experimentăm nivele profunde de fericire,
împlinire și stare de bine.
Filozoful
olandez Rabbi Baruch Spinoza propunea în secolul al XVII- lea ca pentru o lună
să ne punem în fiecare zi aceste întrebări:
Cine sau ce m-a inspirit astăzi?
Ce m-a făcut fericit azi?
Ce mi-a adus pace interioară astăzi?
Această
practică, spune Spinoza, ne ajută să găsim mai mult sens și mai multă bucurie
în viețile noastre și ne conduce înspre o transformare interioară profundă.
În
timp ce notezi, provoacă-te să nu repeți lucrurile din ziua precedetă. Aceaste
te va face să dai mai multă atenție lucrurilor mici care îți îmbogățesc viața
și îți aduc bucurie: să te trezești într-un pat cald, cântecul favorit, apelul
unui prieten, abilitatea de a atinge, de a vedea sau de a auzi, electricitatea,
bătăile inimii, o îmbrățișare.
Poți
nota în jurnal chiar înainte de culcare, când te trezești sau înainte de a
medita. Este important să îți iei câteva momente să te focusezi pe
binecuvâtările din viața ta. Lucrurile pe care ne focusăm atenția cresc în
viața noastră. Fiind recunoscători pentru toate lucrurile bune pe care le
experimentăm, îi spunem universului să ne dea mai mult din ceea ce ne dorim.
2.
Scrie o scrisoare de mulțumire
Fă
o listă cu cinci persoane care au un impact profund în viața ta. Alege una
căreia să îi scrii o scrisoare prin care să îți exprimi recunoștința față de
acea persoană. Dacă e posibil, dă-I persoanei respective scrisoarea în mână.
Studiile
arată că acest fel de recunoștință este uimitoare. De obicei destinatarul
scrisorii nu are nicio idee despre impactul e care îl are asupra altei persoane
și au fost profund atinși de exprimarea recunoștinței în acest fel.
Chiar dacă am putea-o face verbal, cuvântul scris este mai puternic. O scrisoare poate fi recitită și păstrată, creînd bucurie și dragoste ce vor continua să vibreze în univers.
3. Fă o plimbare a recunoștinței
Este
o practică folositoare mai ales când ești supărat, stresat sau cuprins de
îngrijorare. Ia-ți 20 de minute, sau cât poți și mergi prin cartier, prin parc,
în jurul biroului sau undeva în natură.
În
timp ce mergi, numără lucrurile pentru care ești recunoscător: relații
împlinitoare, confort material, un corp care te ajută să experimentezi această
lume, mintea care te ajută să te înțelegi și esența ta spirituală. Respiră,
oprește-te și fii recunoscător pentru aerul care îți umple plămânii și care
face posibil să trăiești.
Fii atent la simțuri – tot ceea ce vezi, auzi, simți, miroși sau guști – și vezi cât de multe lucruri găsești pentru a fi recunoscător. Acesta este un mod foarte puternic de a îți schimba starea și de a te deschide către curentul de abundență care te înconjoară.
