Terapeutul – între ajutor și salvator

Dorința de a deveni terapeut maseur își are de obicei rădăcinile în dorința sinceră de a-i ajuta pe oameni. Această dorință care a făcut pe majoritatea terapeuților să își aleagă meseria devine o piedică atunci când terapeutul devine responsabil pentru recuperarea și starea de sănătate a clientului său.

A avea compasiune pentru ceilalți poate fi ușor de confundat cu a te simți răspunzător pentru ceilalți. În unele situații bucuria de a îi ajuta pe ceilalți se poate manifesta ca încercare de a-i salva pe ceilalți. Din nefericire, terapeuții care doresc să își salveze clienții se rănesc pe ei înșiși.

Fiind conștienți de arhetipul salvatorului, ne dăm seama în situațiile când intrăm în el. Iar recunoașterea lui duce la o introspecție și o abordare mai echilibrată a vindecării.

Ce este arhetipul salvatorului?

Salvatorul este condus de dorința de a fi un erou și de a-și asuma responsabilitatea de a scăpa pe cineva de durere și suferință.

Terapeuții care nu realizează că joacă acest rol au parte de mari dezamăgiri, frustrare și deziluzie în viața lor personală și profesională.

Terapeuții maseuri se confruntă cu riscul de a prelua rolul salvatorului atunci când:

  • fiind stresați sau cu dureri, clienții caută o soluție salvatoare de la terapeutul lor
  • priviți ca experți în corpul uman, tereapeuților li se cer sfaturi sau sunt rugați să rezolve probleme somatice ale clientului
  • terapeuții maseuri nu se simt confortabil când își văd clienții suferind ( fizic sau emoțional) și se simt responsabil să îi scape de zbatere.

7 semne că un terapeut maseur poată să își asume rolul de salvator:

  1. Se simte obligat să își vindece clienții și dorește să facă asta cât mai repede.
  2. Este tentat să lucreze prea mult, prea greu, prea în profunzime pentru a avea rezultate – chiar dacă această strategie nu este necesară clienților.
  3. Simte că a eșuat dacă nu s-au produs schimbările dorite la client.
  4. Se simte prea responsabil pentru clienții săi.
  1. Atunci când clienții săi se simt mai bine, terapeutul capătă senzația că merită.
  2. Face foarte multe eforturi pentru a ajuta un client, ca apoi să se simtă neapreciat.

Responsabilitatea

Recunoașterea acestui rol atunci când intrăm în el este primul pas pentru a ne schimba și a lua o cale mai sănătoasă. Al doilea pas este să ne dăm seama de originile sale.

Salvatorii se văd pe ei înșiși ca ajutoare de nădejde sau îngrijitori. De obicei acest rol a fost ales în copilărie atunci când și-au asumat responsabilitatea salvării unei persoane din familie care îi părea mai slabă și neajutorată, cu care a intrat în relația de victimă – salvator. Ca adulți, salvatorii au nevoie să îi salveze pe ceilalți pentru a se simți necesari și importanți.

Cheia ruperii acestui lanț al jocului victimă –salvator este pentru salvator să se simtă necesar și important fără să depindă de ceilalți. Fiecare individ este unic și important pentru viață.

Nimeni nu este responsabil pentru nimeni altcineva decât pentru propria persoană.

De asemenea, conștient sau inconștient, fiecare dintre noi ne alegem experiențele pe care le trăim. Atunci când recunoaște faptul că fiecare persoană are nevoie de experinețele prin care trece, fie ele și dureroase pentru a învăța ceva, atunci terapeutul înțelege că îi face un deserviciu clientului său când nu îl lasă să își învețe lecția și încearcă să o ia asupra lui.

Iată o anecdotă despre cum se comportă un salvator și capcana în care cade încercând să îi salveze pe ceilalți.

O persoană oprește un bărbat pe stradă și îl întreabă cum să ajungă la o locație bine cunoscută. Bărbatul îi spune: Mergi până la capătul străzii și acolo faci la dreapta.

Persoana mulțumește, își continua drumul, iar la capătul străzii face la stânga. Bărbatul strigă după ea.

  • Mergi în direcția greșită, am zis înspre dreapta.

Persoana răspunde:

– Te-am auzit, dar nu sunt încă pregătită să ajung acolo.

Lecția este destul de clară: suntem responsabili asupra calității serviciilor pe care le oferim, dar nu suntem responsabili pe alegerile celorlalți.

La început, terapeutul care joacă rolul salvatorului poate părea că le face foarte mult bine clienților săi. Dar în scurt timp dinamica se schimbă atât pentru terapeut cât și pentru client.

La terapeut așteptările nerealiste și dorința de a-l salva pe client conduce la o constantă trecere a barierelor, la violarea liberului arbitru, ceea ce face terapia ineficientă și îi provoacă burn out.

Clientul, care intră în rolul de victimă, este încurajat să devină neajutorat și să nu își asume responsabilitatea propriei sănătăți și implicit a propriei vieți.

Prima lecție a modulului de masaj terapeutic spunea: pentru ca o persoană să se vindece, este nevoie ca acea persoană să își dorească să se vindece și să creadă că vindecarea este posibilă.

Relații terapeutice echilibrate

Cheia în menținerea relațiilor terapeutice echilibrate este ca fiecare parte își asumă propria responsabilitate și menținerea barierelor profesionale.

Clienții care se consideră victime și care caută pe cineva să îi salveze de la durere nu își asumă responsabilitatea propriei vieți și suferințe. De asemenea, terapeuții care își privesc clienții ca victime și iau asupra lor responsabilitatea acestora încurajează co-dependența.

Astfel se deschide o buclă nesănătoasă și care nu poate aduce o rezolvare fericită

  • cu cât terapeutul vrea să își salveze clientul, cu atât acesta nu își asumă responsabilitatea vindecării;
  • cu cât clientul este fără responsabilitate, cu atât mai mult cere să fie salvat;
  • cu cât terapeutul este mai implicat în salvare, cu atât stima sa de sine este dictată de ceilalți;
  • cu cât terapeutul devine mai dependent de salvare, cu atât barierele profesionale sunt depășite.

Concluzie

Soluția pentru terapeuții care joacă rolul salvatorului nu este simplă. După ce terapeutul realizează că se află pe acest drum nesănătos, începe munca: și anume să învețe cum să se simtă valoros și necesar fără a primi de la ceilalți aprobări, să mențină barierele profesionale și să înțeleagă că clienții trebuie să își asume responsabilitatea propriei vindecări.

Dorința de a-I ajuta pe ceilalți este un dar minunat pe care majoritatea terapeuților îl posedă. Și această motivație poate co-exista cu bariere profesionale sănătoase, iar terapeuții trebuie să învețe cum să se mențină motivați fără să preia responsabilitatea asupra celor care le cer ajutorul.

Astfel, terapeutul oferă cel mai bun tratament și cele mai bune sfaturi de care este capabil, fiind detașat de rezultat. Pe de altă parte, clientul este lăsat să aleagă dacă vrea să o ia la stânga sau la dreapta, deci clientul este cel care are control asupra propriei stări de sănătate.

Puterea vindecătoare a iubirii

Dragostea vindecă. Atunci când simțim dragoste suntem conectați la sinele nostru suprem, care este perfect. Prin urmare, cu cât mai mult simțim și apreciem perfecțiunea spiritului în viața noastră și a celor de lângă noi, cu atât mai mult ne vom simți vindecați și iubiți în mod profund.

De multe ori credem că nu suntem demni de a primi dragoste. Acest sentiment este cu atât mai puternic în rândul celor care luptă cu adicțiile de orice fel. Cei care caută să se recupereze, ar trebui să se deschidă să accepte dragostea celor din jur și să le dăruiască dragostea lor, dacă doresc să aibă success în găsirea stării de echilibru.

Dragostea de sine este cea mai importantă dragoste pe care o putem invita în viața noastră. Dacă ne pasă de noi înșine și ne iubim, atunci vom fi capabili să împărtășim dragoste și cu cei din jurul nostru. Una dintre poruncile biblice este Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți. Acesta este un îndemn spre dragoste, atât față de noi, cât și față de semenii noștri.

Iată câteva modalități de a ne mări inima și de a invita mai multă dragoste în viața noastră.

  1. Reconectarea cu adevărata menire în viață

Una dintre modalitățile de a cultiva dragostea de sine este să ne conectăm cu talentele noastre și cu menirea în viață. Fiecare persoană este unică și a fost dăruită cu calități și talente unice. Fiecare dintre noi se simte împlinit și valoros atunci când este conștient de aceste daruri, le dezvoltă și le pune în folosul semenilor săi. Pe măsură ce ne descoperim pasiunile, devenim entuziasmați să le dăruim. Lumina care strălucește prin noi îi inspiră și pe ceilalți și așa atragem în viața noastră persoane pozitive și pline de iubire.

Legea dharmei, sau a menirii în viață este una dintre legile succesului.

  • Iertarea de sine

A ne ierta pe noi înșine face loc pentru mai multă dragoste în viața noastră. Lăsăm să plece amintiri sau sentimente de vină legate de acțiuni trecute, care au avut menirea lor în procesul de evoluție. Dacă nu treceam prin ele, nu puteam învăța lecția pe care ne-au adus-o. Acceptându-ne așa cum suntem acum putem merge mai departe plini de compasiune față de ceea ce suntem și cu încredere. Putem să le oferim iertarea noastră celorlalți pentru a construi relații mai puternice și de încredere, acceptându-i pe ceilalți așa cum sunt.

  • Vorbirea pozitivă cu și despre noi înșine

De multe ori, păstrăm povești dăunătoare despre cine credem că suntem, pe care continuăm să ni le repetăm. Deși este o provocare, stă în puterea noastră să ne schimbăm gândurile și în consecință și pe noi înșine. Atunci când vorbim pozitiv și încurajator cu noi înșine, așa cum un părinte plin de iubire și bunăvoință ar vorbi cu copilul său, atunci dăm drumul ideilor vechi care nu ne mai servesc și putem îmbrățișa oportunități și începe din nou.

  • Meditația

Rămânerea în tăcere și fără gânduri ne ajută să ne conectăm cu natura noastră esențială: cu spiritul. Atunci când medităm aducem la tăcere curentul continuu de gânduri din mintea noastră și ne cufundăm într-un ocean de conștiință și dragoste. Atunci când practicăm meditația, reculegerea, statul în tăcere deplină în mod regulat ne va permite să ne reconectăm cu spiritul des și de fiecare data ne va aduce dragoste, echilibru și calm în viața de zi cu zi.

  • Recunoștința

Recunoștința este unul dintre cele mai binefăcătoare sentimente. Atunci când apreciem totul și pe toți din viața noastră, ego-ul se dă la o parte. Ne simțimim ancorați în momentul prezent, plini de dragoste și simțim bucuria de a experimenta fiecare clipă. Cu cât recunoștiința devine mai mare, cu atât avem inima mai plină de dragoste.

Pentru a putea aprecia totul în viața noastră, avem înțelepciunea să recunoaștem că tot ceea ce ni se întâmplă – chiar dacă privit pe moment și rupt din contex poate părea neplăcut – are un loc în planul vieții noastre și tot aduce ceva bun. Dacă privim un pic retrospectiv recunoaștem cu siguranță situații care atunci când le-am trait ne-au adus discomfort sau durere dar care au făcut loc pentru o dezvoltare benefică.

  • Timpul petrecut cu persoanele iubite

Petrecând timp cu persoane care ne susțin începem să împărtășim dragostea pe care o găsim în noi înșine. Petrecând timp făcând activități placute, cum ar fi plimbările în natură sau un picinic, putem să ne bucurăm de compania celuilalt și să creăm legături mai strânse.

  • Dăruirea

Dăruiți timpul pe care îl aveți, ajutor, bună dispoziție, suport sau chiar bunuri materiale dacă puteți. Oricât de dificilă poate părea uneori viața noastră, cineva are nevoie de atenția, energia sau talentele noastre unice. Făcând voluntariat pentru cauze care sunt importante pentru noi, cum ar fi copiii sau animalele, poate să ne ajute să ne simțim împliniți și conectați cu cei din jurul nostru. Viața este o continuă dăruire și primire, să nu punem niciodată stop acestei legături, lăsând viața să curgă prin noi.

Respirația corectă

Plămânii sunt pentru trup ceea ce sunt foalele pentru focurile forjei. Cu cât aerul este forțat mai puternic și mai energic prin foale și prin plămâni, cu atât mai fierbinte arde flacăra din forjă și focul vieții din trup.

Practicați respirația profundă și regulată timp de o săptămână și veți fi surprins de rezultate. Vă veți simți ca nou, iar capacitatea dumneavoastră de lucru, atât din punct de vedere fizic cât și mental va fi mult sporită.

O cantitate mare de aer proaspăt este mai necesară decât alimentele și băuturile. Putem trăi fără hrană timp de câteva săptămâni, fără apă timp de câteva zile, dar fără aer, foarte puțin timp.

Cu fiecare inspire, aerul este aspirat prin trahee, care se divide în două tuburi numite bronhii, una care duce la plămânul drept și una la plămânul stâng. Aerul este apoi distribuit în plămâni printr-o rețea de tuburi, în celulele cu aer. Oxigenul conținut în aerul inhalat trece direct prin membranele dintre celule și este absorbit în sânge, transportat către inimă și de acolo prin arterele și ramurile lor către diferitele organe și țesuturi ale trupului. Întreținând astfel focul vieții de-a lungul parcursului său și arderea deșeurilor și a otrăvurilor care s-au acumulat în timpul proceselor vitale de digestie, asimilare și eliminare.
După ce sângele și-a descărcat proviziile cu oxigen, preia gazul de acid carbonic care este produs în timpul oxidării și arderii deșeurilor și îl transportă la plămâni, unde gazele otrăvitoare sunt transferate în celulele de aer și expulzate cu aerul respirat. Această întoarcere a sângelui către plămâni se face printr-un alt set de vase de sânge, adică prin vene, iar sângele întunecat de reziduurile organismului se numește sânge venos.

În plămâni, sângele venos își evacuează transportul de otrăvuri și gaze reziduale. În contact cu aerul proaspăt și cu o nouă porție de oxigen, sângele arterial încărcat cu oxigen și ozon își continuă activitatea.
Aceasta explică de ce respirația normală profundă și regulată este importantă pentru susținerea vieții, dar și ca mijloc de vindecare. Acest lucru înseamnă, de asemenea, o creștere a aportului de oxigen care susține viața și sănătatea țesuturilor și organelor trupului.

Efectele negative ale respirație superficiale
Foarte puțini oameni respiră corect. În special femeile cu haine strânse care presează organele lor vitale, utilizează numai partea superioară a plămânilor. Alții respiră doar cu partea inferioară și cu diafragma, lăsând structurile superioare ale plămânilor inactive și colapsate.
În acele părți ale plămânilor care nu sunt folosite se acumulează secreții mâloase, irită celulele cu aer și alte țesuturi, care devin inflamate și încep să se degradeze. Astfel, se pregătește un teren luxuriant pentru bacilii tuberculos, pneumococ și alte bacterii și germeni producători de boli.

Acest obicei de a respira superficial care nu permite plămânilor să fie umpluți cu aer proaspăt contează într-o așa măsură încât o treime din totalul deceselor rezultă din bolile de plămâni. Pentru un individ care piere din cauza foamei de alimente, mii de alți indivizi mor din cauza foamei de oxigen.

Exerciții de respirație
Eficacitatea exercițiilor de respirație și a tuturor celorlalte tipuri de mișcări corective depinde de atitudinea mentală din timpul practicii. Fiecare mișcare trebuie să fie însoțită de efortul conștient de a o face să producă un anumit rezultat. Prin concentrare mentală se poate realiza foarte mult. Adică prin păstrarea minții focalizate pe ceea ce facem, nu prin efectuarea exercițiilor într-un mod fără scop și indiferent.

Dacă ocupația dumneavoastră este sedentară, folosiți toate ocaziile de a ieși în aer liber. Mergeți la plimbare și dormiți cu ferestrele deschise ori de câte ori este posibil. În timpul mersului, respirați în mod regulat și profund, umplând plămânii la capacitatea lor maximă și expulzând cât mai mult aer la fiecare expirație. Trebuie evitată, desigur, orice forțare exagerată. Aceasta se aplică tuturor exercițiilor de respirație.

Nu respirați pe gură. Natura intenționează ca aerul exterior să ajungă la nivelul plămânilor prin nas, ale cărui membrane sunt căptușite cu fire de păr fine pentru a peria aerul și a împiedica particulele străine, praful și murdăria să irite căptușelile mucoase ale tractului respirator și să intre în structurile delicate ale plămânilor. De asemenea, aerul este încălzit înainte de a ajunge în plămâni prin trecerea lui prin nas.
Expirațiile trebuie să dureze aproximativ dublul timpului de inspirare.

Poziția corectă
De o mare importanță este poziția trupului asumată în mod obișnuit în timp ce stați în picioare sau umblați. Delăsarea, în acest sens, este nu numai neplăcută pentru privitor, ci consecințele sale sunt profunde în ceea ce privește efectele ei asupra sănătății și bunăstării organismului.
Pe de altă parte, o bună poziție a trupului ajută la dezvoltarea mușchilor și a țesuturilor, în general, și la buna funcționare a celulelor și organelor în particular. Cu greutatea lăsată pe călcâiele picioarelor și centrul de greutate bine centrat, organele abdominale vor rămâne în poziție și nu va exista presiune asupra ligamentelor care le susțin.

Pentru o poziție corectă, stați cu spatele la perete, atingându-l cu călcâiele, fesele, umerii și capul. Împingeți capul înapoi și împingeți umerii înainte, îndepărtându-i de perete, atingând în continuare peretele cu fesele și călcâiele. Țineți capul drept, menținând umerii în poziția înainte. Apoi mergeți de la perete și încercați să vă mențineți această poziție în timp ce practicați exercițiile de respirație și exersați diferite mișcări ale brațelor.

Luați această poziție cât mai des posibil în timpul zilei și încercați să o mențineți în timp ce îndepliniți diferite sarcini care trebuie efectuate în timp ce stați în picioare. Treptat, postura va deveni a doua natură și o veți asuma și menține fără efort.

Cu trupul în această poziție, viscerele sunt la locul lor, ceea ce ajută în mod mecanic digestia și întreaga funcționare a organismului. Practica persistentă a celor de mai sus va corecta abdomenul proeminent și alte defecte datorate poziției și deplasării defectuase a trupului.

Următoarele exerciții de respirație sunt destinate în special dezvoltării capacității plămânilor și contribuie ca formarea obișnuinței de a respira corect în orice moment. Ele trebuie repetate de la trei la șase ori, în funcție de rezistență și de timpul disponibil.
1. Cu brațele pe lângă trup sau cu mâinile pe șolduri, inspirați și expirați încet și profund, antrenând întregul aparat respirator.
2. Pentru extinderea pieptului și mărirea volumului de aer din plămâni, împingeți umerii de mai multe ori în față, în timp ce inspirați, inhalând tot mai mult la fiecare împingere a umerilor în față. Expirați încet, aducând umerii în poziția inițială. Inversați apoi direcția, împingeți umerii în spate în timp ce inspirați, aduceți umerii în poziția de mijloc în timp ce expirați. Alternați mișcările, împingând umerii mai întâi în față și apoi în spate.
3. Stați în picioare, cu brațele pe lângă corp. Inspirați ridicand brațele în față și în sus, până când ajung deasupra capului. Uniți-le ridicându-vă în același timp cât mai mult pe degetele de la picioare, cât de sus posibil. Expirați coborând călcâiele la sol, aduceți mâinile în jos într-un cerc mai larg, până când palmele ating coapsele.
4. Stați în picioare, cu mâinile pe șolduri, inspirați încet și profund, ridicați-vă umerii cât mai sus, apoi lăsați umerii să cadă în jos, lăsând respirația să iasă ușor.
5. Stați în picioare cu mâinile la umeri. Inhalați, ridicand coatele lateral. Expirați, aducând coatele în jos, lipindu-le cu o mișcare bruscă de părțile laterale ale corpului.
6. Inspirați adânc, apoi expirați încet și în același timp bateți pieptul cu palmele, pe întreaga suprafață.

Abordați cu precauție aceste exerciții. Persoanele care nu sunt obișnuite să respire profund de obicei, pot simți amețeli datorate hiperventilației. Dacă este cazul așezați-vă, beți un pahar de apă. Respirați normal și concentrați-vă pe respirație, zâmbiți, organismul dumneavoastră se bucură mai mult oxigen, de arderi mai intense.

V-ar mai putea interesa și:

Exerciții de automasaj pentru nas

Terapii non –farmaceutice pentru osteoartoză

Pentru tratamentul osteoartrozei există o serie de recomandări care includ dar nu se limitează la: exerciții ușoare, acupunctură, masaj.

Osteoartroza este o afecțiune destul de răspândită și cunoscută ca fiind cauzată de înaintarea în vârstă. Există multe studii care au arătat că tratamente non-farmaceutice sunt disponibile și au rezultate eficiente:

  • masajul terapeutic: îmbunătățește mobilitatea, scade durerea din articulații, crește tonusul psihic al pacientului;
  • presupunctura aplicată de pacient: pacientul își aplică presiuni cu degetele în zona afectată pentru a ajuta la vindecarea zonei și atenuarea durerii;
  • acupunctura: ajută la îmbunătățirea funcționării articulațiilor afectate atât pe termen scurt, cât și lung;
  • exercițiile ușoare: au un impact semnificativ asupra funcționării organismului, asupra psihicului pacientului și diminuează durerea și nevoia de a lua medicamente contra durerii.

Există o serie de tratamente ajutătoare pentru managementul osteoartrozei. Toate acestea sunt simple, economice și cu puține contraindicații sau efecte adverse. Discutați cu medical dumneavoastră aceste alternative. Niciunul nu este o soluție universală, dar împreună, în funcție de necesități, contribuie la îmbunătățirea sănătății.

Se poate să vă mai intereseze și următoarele articole:

Artroza genunchiului

Masajul tălpilor pentru persoanele care suferă de osteoartroză

Pelerinul rus – puterea rugăciunii

Pelerinul rus, personajul principal al cărții este în căutarea unei căi de a se apropia de Dumnezeu și de a se mântui. Părintele lui duhovnic, un călugăr bătrân îi dă sfaturile sale și îi vorbește despre rugăciunea inimii care devine rugăciune lăuntrică, făcută mereu, cu gura, apoi devine rugăciune a minții, pentru ca apoi să fie făcută neîncetat în inimă. Toată cartea descrie călătoriile acestui pelerin atât exterioare, cât și pe cele interioare, pe calea rugăciunii. Întâlnirile sale devin prilejuri de a înainta spre o mai bună lucrare a rugăciunii.

O carte plină de blândețe și de înțelegere față de căutările fiecărui om. Are o curgere lină, ca o rugă continuă de contopire cu Dumnezeu.

Vom prezenta în continuare câteva fragmente din această carte care unge sufletul cititorului ca un balsam.

Se întâmpla uneori că simțeam în inimă ceva care parcă fierbea și care mă desfăta; găseam în aceasta atâta ușurință, libertate și mângâiere, încât mă schimbam cu totul și cădeam în extaz. Simțeam o dragoste înflăcărată pentru Iisus Hristos și pentru toată zidirea lui Dumnezeu. Uneori mi se revărsau lacrimi de recunoștință față de Domnul, Care m-a miluit pe mine, un păcătos. Alteori judecata mea cea slabă de mai înainte mi se lumina atât de bine, încât înțelegeam ușor și cugetam cu ușurință cele ce mai înainte nici nu le puteam gândi măcar. Uneori căldura dulce din inimă mi se revărsa în toate mădularele și simțeam cu adâncă smerenie înlăuntrul meu prezența lui Dumnezeu. Alteori simțeam înlăuntrul meu cea mai mare bucurie, care venea din chemarea numelui lui Iisus Hristos și înțelegeam cele spuse de El: Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru (Lc. 17, 21).

…….

Sigur că Dumnezeu nu are nevoie de păcătoasa noastră rugăciune, totuși, din dragostea Lui pentru noi, Se bucură când ne rugăm. Și nu numai rugăciunea cea sfințită, pe care însuși Duhul Sfânt o mijlocește și o deșteaptă pentru în noi este plăcută Lui  – de vreme ce El însuși ne-o cere poruncindu-ne: Petreceți în Mine și Eu întru voi.  -, ci în fața Lui este de mare preț orice faptă, chiar dacă pare mică, orice intenție, orice îndemn și orice gând ce se săvârșesc pentru El și se îndreaptă spre slava Lui și spre mântuirea noastră. El ne răsplătește din belșug pentru toate astea, potrivit nemărginitei Sale milostiviri. Iubirea lui Dumnezeu ne răsplătește prin binefacerile Sale de mii de ori mai mult decât merităm. Dacă tu vei face pentru Dumnezeu ceva de valoarea unui bănuț, El te va răsplăti cu un ban de aur. Dacă tu nu vei face nimic altceva decât să îți pui în minte să mergi la Tatăl, El de îndată îți va ieși în întâmpinare. Tu vei găsi un cuvânt scurt și uscat, zicând: Primește-mă! Miluiește-mă!, în timp ce El te va îmbrățișa și te va săruta. Iată câtă dragoste are Tatăl ceresc pentru noi, nevrednicii! Și El se bucură chiar de fiecare mișcare, oricât de mică ar fi, ce are drept țintă mântuirea noastră. Tu îți închipui că nu vei adăuga nimic la slava lui Dumnezeu și la folosul sufletului său dacă te vei ruga puțin și pe urmă te vei afla iarăși risipit; sau dacă vei săvârși vreo faptă bună cât de neînsemnată…. Nu niciuna din aceste fapte nu se pierde în zadar. Toate vor fi numerate de ochiul atotvăzător al lui Dumnezeu și vor primi o însutită răsplată, nu numai în viața veșnică, ci chiar în viața de aici.

Din tot ce s-a zis mai sus urmează că întreaga mântuire sufletească atârnă de rugăciune și de aceea ea este cea dintâi de trebuință, înaintea oricărei fapte, căci mulțumită ei prinde viață credința și prin ea se împlinesc toate faptele bune. Într-un cuvânt, în vremea rugăciunii tot lucrul bun este întâmpinat de izbândă, iar fără ea nici o faptă creștinească de evlavie nu se poate săvârși.

Așadar pe când celelalte virtuți își au fiecare timpul lor, rugăciunii i se cere să fie neîntreruptă, necontenită. Când e vorba de rugăciune, Evanghelia ne poruncește să o spunem necurmat: Rugați-vă neîncetat. Se cuvine deci să ne rugăm totdeauna, să ne rugăm în orice vreme, în orice loc.

De pildă, Sfântul Ioan Scărarul scrie : Când ți se întunecă sufletul de gânduri necurate, biruiește-i pe potrivnici cu numele lui Iisus, chemându-l cât mai des. O armă mai puternică nu vei găsi nici în cer, nici pe pământ. Sfântul Grigorie Sinaitul învață: Să știi că nimeni nu își poate ține mintea în frâu prin propriile sale puteri și, de aceea, când te năpădesc gânduri necurate, cheamă numele lui Iisus, de mai multe ori, și atunci gândurile se vor liniști de la sine.

Dar oare este nevoie de multă învățătură, de minte sau de cunoștință ca să spui cu o inimă curată: Iisuse, fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă? Oare nu astfel de rugăciuni au fost lăudate de Însuși dumnezeiescul nostru Învățător? Oare nu prin aceste rugăciuni rostite în scurte cuvinte, dar repetate adesea, au fost dobândite și săvârșite minunile? Ah! Iubite suflet de creștin! Vegheză și să nu taci când este vorba de chemarea neîncetată în rugăciune a Domnului! Și chiar dacă strigătul ar ieși dintr-o inimă răspândită și plină de cele ale lumii, cu atât mai mult ai nevoie! Trebuie numai să o spui mereu, să nu taci și poți fi liniștit: rugăciunea se va curăți prin ea însăși de părtășia ei cu cele lumești. Nu uita niciodată că : Mai mare este Cel ce este în voi decât cel ce este în lume. (I In. 4, 4)

Mulți dintre oameni, călăuziți de o mincinoasă lumină, socotesc că e nefolositor să te ocupi cu această rugăciune, săvârșită des, cu gura, și mereu cu aceleași cuvinte, numind-o chiar o îndeletnicire mașinală și lipsită de rost, cu care se ocupă oamenii simpli; ei nu cunosc taina care se descoperă întrun sfârșit, tocmai datorită acestei practice mașinale. Ei nu pot înțelege cum acest strigăt făcut cu gura, dar des, se preface într-un adevărat strigăt pornit din inimă, cum pătrunde adânc înăuntru, cum devine cel mai plăcut și parcă ceva firesc pentru suflet, îl luminează, îl hrănește și îl duce la unirea cu Dumnezeu.

Iubește și fă ce vrei, spune Fericitul Augustin, căci cine iubește cu adevărat, acela nu poate și nu vrea să facă ceva ce nu este plăcut ființei iubite… Cum însă rugăciunea nu este decât revărsarea și lucrarea dragostei, atunci se poate spune cu toată dreptatea despre ea același lucru: pentru mântuire nu este nevoie de altceva decât de rugăciune neîncetată. Roagă-te și fă ce vrei, și vei atinge țelul rugăciunii, vei dobândi iluminarea prin ea!…

Iată care sunt aceste simțiri  care vin din rugăciune): dulceața care izvorăște din inimă; căldura plăcută și lumina care se revarsă înăuntru; încântarea negrăită; bucuria, pacea, liniștea adâncă, fericirea cerească, mulțumirea de viață; toate ne sunt insuflate prin puterea rugăciunii.

… atunci când îl chemăm pe Dumnezeu nu trebuie să ne fie frică sau să ne îndoim. Indrăzniți! Eu sunt cu voi! Nu vă temeți, zice Iisus Hristos.

Toți oamenii, după legea firii lăsată de Dumnezeu, se află în legătură unul cu altul, care le este atât de trebuincioasă, fiind datori să se aute unul pe altul în viață, să fie folositori unul altuia și să muncească unul pentru altul. Din această legătură se naște bunăstarea neamului omenesc și dragostea pentru aproapele.

Și vă rugați unul pentru altul ca să vă vindecați… (Iacov 5, 16)

Se poate să vă mai intereseze și:

Cum ajută liniștea în timpul unui masaj terapeutic

Dacă ați avut parte de terapie prin masaj, ați observant că există mai multe feluri de terapeuți maseuri și că fiecare dintre ei prefer să vorbească mai mult, mai puțin sau chiar deloc.

Este necesară o bună comunicare inițială între terapeut și client. Este nevoie ca înainte de masaj, să existe o discuție despre afecțiunile clientului, nevoile sale sau ceea ce l-a împins către această terapie și un scurt istoric al clientului. Terapeutul va prezenta pe scurt tehnica pe care o folosește, cât și ceea consideră de ajutor pentru client. Este acum momentul să puneți întrebări.

În timpul masajului discuțiile sunt reduse cât mai mult posibil. Astfel, clientul va exprima dacă simte discomfort sau are anumite nevoi speciale. Iar terapeutul va discuta aspectele punctuale și îl va ghida pe client atunci când este nevoie. Suntem de părere că puține vorbe de atât în timpul masajului aduc doar beneficii.

Dacă preferați să vorbiți

Dacă sunteți genul de persoană care preferați să vorbiți, sunteți liberi să o faceți. Terapeutul maseur poate înțelege nevoia unui client de a vorbi pentru a se acomoda cu locul sau cu terapia. Dacă discuțiile devin însă mai importante decât masajul, este posibil ca terapeutul să nu efectueze toate manevrele necesare, iar pe termen lung această practică înseamnă că un client primește mai puțin din toate efectele pe care le-a putea obține din această terapie. Un terapeut maseur cunoaște cât de important este să se conecteze la corpul din fața sa. De asemenea, orice terapeut maseur știe că implicarea emoțională în problemele clientului este contraproductivă. Terapia este eficientă atât timp cât terapeutul maseur își păstrează detașarea și se adresează cu cele mai bune intenții și încredere în vindecare, dar lăsând Universul să acționeze.

Avantajele păstrăriii liniștii în timpul masajului:

Liniștea duce la reconectare cu propriul suflet

Liniștirea gândurior aduce beneficii miraculoase. Dacă reușim să plonjăm în spațiul vid dintre gânduri, pătrundem în lumea nesfârșită a tuturor posibilităților. Este ca și cum trecem barierele puse de propria gândire și ne conectăm la o sursă infinită. Ne întoarcem de acolo mai bogați, cu mai multă putere, inspirație, energie, vitalitate. Lăsați ca ora de masaj să devină o oră de meditație.

Discuțiile noastre exprimă gânduri pe care le-am mai avut de multe ori

Atunci când purtăm discuții, de multe ori vocalizăm gânduri pe care le-am avut de mii de ori. Repetăm aceleași convingeri. Acest obicei blochează germenii ideilor noi. Iar în cazul, foarte frecvent, când avem discuții în contradictoriu, judecăți, supărări sau furii, repetarea lor în gând sau cu voce tare este un obicei foarte nociv.

Pentru a scăpa de ele, este nevoie de spațiu pentru iertare și pentru iubire. Și acest spațiu este foarte ușor de găsit în timpul unui masaj. Atunci când suntem cuprinși de starea de bine ne vine mai ușor să iertăm și să simțim iubire față de noi înșine și față de toate ființele și situațiile din viața noastră.

Simțim nevoia de a umple spațiul gol pentru a evita confruntarea cu noi

Terapia prin masaj are și efectul de a ne conecta la propria persoană, la nevoi sau sentimente și emoții mai mult sau mai puțin ascunse. 

Discuțiile prelungite blochează parte din efectul terapiei. Dacă ați ales acest tip de terapie, profitați la maxim de beneficiile sale. Dați-vă voie să trăiți deschis și conștienți aceste stări. Ele sunt mult mai ușor de suportat atunci când avem pe cineva care să ne susțină în preajmă. De asemenea, accesând aceste strări conștient, ne va fi mult mai ușor să le înțelegem, să le îmblânzim și să le facem să ne arate drumul propriu, în loc să ne blocheze.

Conectarea la corp este foarte importantă

Corpul are inteligența sa proprie, își cunoaște starea de echilibru și de sănătate. Uneori cel mai simplu este să îi lăsăm loc și timp pentru a face asta. De asemenea, corpul are propria memorie. Se spune că mersul pe bicicletă nu se uită niciodată. În același fel, corpul poate stoca șocuri, violențe sau emoții negative și acestea să îl împovăreze. Adresându-ne cu o atitudine de acceptare și compasiune față de toate astea, lăsăm corpul să se vindece.

Bucurați-vă de efectele aproapre miraculoase ale terapiei prin masaj, care ne redau ușurința și bucuria de a trăi.

Masajul terapeutic și viața sexuală

Terapeuții maseuri sunt preocupați să păstreze o imagine profesionistă în fața clienților. Există de asemenea stereotipuri și așteptări greșite legate de această meserie. Ca terapeuți maseuri avem grijă să evităm discuții sau comportamente cu caracter sexual cu clienții.

Zilele trecute am primit o întrebare de la un client de încredere dacă există vreo legătură și dacă masajul îmbunătățește funcția sexuală. Cu toate tabuurile și fricile legate de această discuție, este timpul să recunoaștem că masajul ajută la o stare de sănătate mai bună și implicit îmbunătățește viața sexuală.

Stres

Un factor comun și semnificativ care împiedică o viață sexuală satisfăcătoare este stresul. Stresul prelungit poate să antreneze răspunsul permanent de luptă sau fugi, în care sângele este dus către membrele inferioare în detrimentul circulației la nivelul trunchiului, digestia este încetinită, cresc bătăile inimii, repirația devine rapidă și superficială, oxigenarea creierului este insuficientă. Crește nivelul de adrenalină, precum și anxietatea și depresia.

Terapia prin masaj reduce semnificativ răspunsul la stres, reglează bătăile inimii și respirația și îndepărtează reacția de fugi sau luptă, înlocuid-o cu un efect de calmare a minții și a corpului.

Masajul eliberează de stările de:

  • tensiune
  • furie
  • oboseală
  • confuzie.

Atunci când ne putem și relaxa, ne putem bucura de viață în general, dar și de viața sexuală.

Circulația

Masajul este cunoscut să intensifice circulația prin mișcarea manuală a sângelui și a limfei prin corp. 60 de minute de masaj mărește circulația așa cum ar face-o o plimbare de 8 km. Masajul îmbunătățește funcția cardiacă, încetinește în mod semnificativ bătăile prea rapide ale inimii, dilată vasele de sânge și prin aceasta îmbunătățește circulația. Acest aflux de sânge este binefăcător pentru toate organele interne, inclusiv pentru organele sexuale.

Echilibrare hormonală

Masajul induce relaxarea, ajutând sistemul endocrin să se regenereze, să se auto-regleze și să își găsească propriul echilibru. Chiar dacă mai poate fi nevoie de tratament în cazul unor dezechilibre grave, masajul reduce fluctuațiile hormonale cauzate de stres, reduce nivelul de adrenalină și de cortizol.

Conștiință corporală și acceptarea propriului corp

Masajul terapeutic are un efect de regenerare și de însănătoșire a corpului. Un corp sănătos și plin de vitalitate este un corp în care ne simțim bine. Prin atenția și grija acordate, masajul ajută la acceptarea propriului corp și a recunoașterii capacităților sale extraordinare. Toate aceste lucruri ne ajută să avem încredere în noi înșine, în capaciatatea de a atrage persoana potrivită în viața noastră și de a ne bucura de o viață sexuală împlinitoare.

Există multă teamă, furie sau controversă legate de acest subiect. Atât în calitate de pacienți, cât și în calitate de terapeuți, dorim să păstrăm limita de profesionalism și să lăsăm orice comportament sexual în afara terapiei. Cu toate astea, putem spune lucrurilor pe nume și să recunoaștem că masajul terapeutic îmbunătățește sănătatea și funcția sexuală atât la femei cât și la bărbați.

Febra musculară și masajul

După o muncă serioasă la sală, pe pista de alergare, pe munte sau pe ringul de dans vă simțiți toții mușchii dureroși, încordați și tare v-ar prinde bine să găsiți o eliberare. O ședință de masaj vă vine în minte. Vă întrebați dacă este o idee bună și dacă este într-adevăr de ajutor.

Masajul este o modalitate minunată de a scăpa de excesul de toxine acumulați în mușhi și pentru a scădea inflamarea acestora după exercițiile sportive.

Febra musculară este rezultatul micro-rupturiloe produse în fibra mușchilor din timpul exercițiilor datorită producerii de substanțe numite citocine. S-a demonstrat însă că masajul reduce producerea acestor molecule și scade inflamația. Astfel, durerea se diminuează și mușchiul se vindecă. Mai multe detalii științifice despre cum masajul ajută la vindecarea mușchilor și la eliminarea durerii în cazurile de febră musculară găsiți aici.

Ce fel de masaj ar fi potrivit?

  1. Masaj de drenaj limfatic. Dacă mușchii dumneavoastră sunt foarte dureroși și nu suportați niciun pic de presiune, optați pentru un masaj de drenaj limfatic. Masajul de drenaj limfatic este considerat un masaj terapeutic și are scopul de a intensifica circulația limfei și de a crește producția de limfă care circulă în corp. Astfel, limfa va curăța toate toxinele precum acidul lactic care s-au adunat în mușchi. De asemenea, este un masaj foarte relaxant, foarte lin care induce o refacere profundă.
  2. Masaj miofascial. Și masajul miofascial este considerat un masaj terapeutic, care ajunge în profunzimea fibrei musculare și chiar în articulații sau organe. Se adresează fasciei, cu intenția de a o întinde și elasticiza pentru a îndepărta tensiunile acumulate. Acest tip de masaj înseamnă și o manipulare a țesuturilor. Terapeutul dumneavoastră va fi receptiv la presiunea pe care o poate pune asupra fasciei.

Când aș putea să fac un masaj?

Puteți face un masaj în ziua când ați exersat sau a doua zi. Puteți beneficia apoi de un al doilea masaj la câteva zile după primul. Între timp, puteți face exerciții de stretching care vor fi de folos în detensionarea mușchilor sau chiar exerciții ușoare pentru a pune în continuare în mișcare mușchii fără să îi forțați însă.

Glandele endocrine – rol și mesaj

Glandele endocrine sunt glande cu secreție internă. Produsul lor poartă numele de hormoni, care se secretă în cantităţi foarte mici și se eliberează direct în sânge.

Hormonii sunt substanţe chimice secretate de către o celulă/ un grup de celule în lichidele organismului, care au capacitatea de a controla alte celule din organism în mod fiziologic.

Sistemul endocrin este responsabil de controlul funcţiilor metabolice, reglând intensitatea reacţiilor chimice din celule, creşterea, secreţia şi transportul anumitor substanţe prin membrane. Efectele exercitate de sistemul endocrin prin intermediul hormonilor se pot instala în secunde şi pot dura chiar ani.

Glandele endocrine sunt: hipofiza, epifiza, suprarenalele, tiroida, paratiroidele, timusul.

Glande mixte cu secreţie exocrină şi endocrină sunt pancreasul, testiculul, ovarul.

Hipofiza glanda pituitară


Se găseşte la baza encefalului, în şaua turcească a osului sfenoid, acoperită de o capsulă fibroasă -glandă de formă ovoidă, în greutate de circa 1g.

Secretă următorii hormoni:

STH(hormon somatotrop) cu rol important în: *creştere*osteogeneză*reţinerea de apă şi săruri minerale*stimularea şi mobilizarea acizilor graşi liberi etc.

ACTH (adenocorticotrop hormon)
*controlează corticosuprarenalele *stimulează melanogeneza*influenţează metabolismul glucidic, protidic şi lipidic şi activitatea nervoasă etc

TSH (tireo stimulating hormone/tirotropina): stimulează secreţia hormonilor tiroidieni

Hormonii gonadotropi: controlează funcţiile gonadelor FSH (foliculostimulant) LH (hormon luteinizant)

MSH este hormon melanocitostimulator, determinând producţia de melanină ale celulelor pigmentare din păr şi piele

Ocitocina(sau oxitocina) stimulează contracţia musculaturii netede (inclusiv contracţia uterină în timpul naşterii) şi a celulelor mioepiteliale din pereţii canalelor galactofore ale glandelor mamare

Vasopresina (hormon antidiuretic, ADH), controlează echilibrul hidric şi prin aceasta controlează tensiunea arterială (insuficienţa secretorie=hiposecreţia conduce la diabetul insipid în care au loc pierderi marcante de apă din organism)

Prolactina (care la femei stimulează secreţia laptelui şi inhibă gonadele).

Efecte subtile

Glanda hipofiză (pituitară) este situată între sprâncene, în spatele rădăcinii nasului. Este ca o glandă conducătoare în relație cu celelalte glande ale corpului. Primește mesaje de la creier și le trasnmite corpului. Hipofiza caută mereu echilibrul. Tratează noile experiențe și noutățile primite în raport cu toate informațiile stocate de-a lungul existenței mele. Face posibile marile transformări interioare atât timp cât eu sunt deschis față de schimbare, în loc să mă opun din teamă de necunoscut. Buna sa funcționare ajută la echilibrarea planului rațional și a celui intuitiv. Când este în armonie hipofiza creează conștientizări ale codurilor din mentalul meu și a relației dintre mine și gânurile mele. Pot determina ceea ce îmi doresc la nivelul abundenței, pentru mine însumi și pentru ceilalți și cu ajutorul său îmi pot realiza dorințele. Viziunea corectă asupra lucrurilor este legată de hipofiză și cu ajutorul său voi găsi soluțiile. Deoarece glanda pituitară controlează buna funcționare a organismului, mă asigur că atât corpul cât și spiritul meu sunt în echilibru evitând excesele și îmi asigur stăpânirea propriilor mele gânduri și emoții.

Echilibrare: Învăț să fiu foarte înțelegător și răbdător cu mine însumi, știind că întotdeauna fac tot ceea ce pot și vreau să fie mai bine pentru mine și pentru ceilalți. Fiind sincer, voi fi tot timpul mândru de mine, indiferent de realizările mele. Viața are grijă de mine. Accept să îmi trăiesc viața intens în prezent.

Epifiza sau glanda pineală

Se găseşte în neurocraniu, în interdependenţă cu diencefalul. Hormonul secretat, melatonina are rol: *în pigmentare *în normalizarea ciclului menstrual *în reglarea ciclului somn/veghe *în intuiţie *participă la metabolismul mineralelor şi la cel al glucidelor.

Aspecte subtile

Glanda epifiză sau pineală este legată de EU SUNT și de cele mai înalte grade ale conștiinței. Este în legătură cu vocea mea interioară, cu căutarea mea spirituală. Gestionează tot ceea ce ține de aspectele existențiale. Adună toate informațiile și le pune în contact cu experiențele mele anterioare. Astfel pot avea o viziune de ansamblu asupra existenței mele. Când se află în armonie, această glandă aduce calm, seninătate, deschidere de spirit. Simt prezența divină și energiile mele sunt în armonie cu întregul. Sunt fericit că mă aflu pe pământ. Ego-ul face loc conștiinței universale și dualitatea nu mai există deoarece exist în prezent și nu doar în viitor sau în trecut și știu să mă adaptez în orice situație, deoarece reprezintă puntea de legătură dintre planurile de conștiință și lumea terestră.

 Echilibrare: Accept să mă implic în viață și iau deciziile potrivite pentru a mă împlini pe deplin.

Glanda tiroidă

Este situată pe laturile laringelui în dreptul cartilajului tiroid, în partea superioară a traheii, este glandă endocrină nepereche, de 20-30g, situată pe faţa anterioară a gâtului, are forma musculară H . Are efect şi asupra altor glande endocrine cum ar fi: gonadele, suprarenalele, hipofiza, paratiroidele.

Hormonii tiroidieni
exercită o acţiune de ansamblu asupra organismului și stimulează creşterea şi dezvoltarea organismului.

Calcitonina (hormon cu rol în metabolismul calciului și al fosforului)


Triiodotironina (T3) şi tiroxina(T4) (denumiri ce vin de la prezenţa a trei, respectiv patru atomi de iod) influenţează: *creşterea organismului
*stimulează catabolismul (arderile) *stimulează metabolismul mineral *stimulează schimburile respiratorii *stimulează termogeneza *stimulează scoarţa cerebrală
*stimulează afectivitatea, imaginaţia şi gândirea
*accelerează maturizarea sexuală
*creşte excitabilitatea nervoasă etc.

Efecte subtile

Tiroida este centrul vorbirii, al exprimării verbale și al creativității. Are o acțiune și asupra sistemului neuromuscular. Este legată de exprimarea de sine, de comunicare. Prin acest centru de energie îmi exprim bucuriile, lacrimile, angoasele și sentimentele. Fiind prin esență producătoare de energie, tiroida secretă doi hormoni foarte importanți: tiroxina și triiodotironina, care conțin iod, recunoscut pentru calitatea sa de antiseptic puternic și necesar bunei funcționări a întregului organism. Acești hormoni activează metabolismul celular, creșterea și funcțiile celulare. Fără tiroidă nu aș putea trăi. Deoarece tiroida reglează temperatura corpului, acționează ca un thermostat care adaptează ceea ce se întâmplă în interior la ceea ce se întâmplă în exterior. Corpul meu își poate exprima astfel armonios emoțiile și gândurile.

Tiroida reprezintă de asemenea capacitatea mea de a-me exprima latura divină, de a-mi exterioriza creativitatea. Ea îmi arată cum mă poziționez în loc să mă las limitat de ceilalți.

Când tiroida este în armonie, mă simt deschis față de ceilalți, față de ascultare, sunt mai puțin influențabil. Știu să spun nu când este nevoie. Am spiritul deschis și devin creativ. Sunt capabil să spun adevărul fără să mă judec sau fără să îi judec pe ceilalți. Acest centru mă ajută să am o relație de cuplu echilibrată, să îmi exprim iubirea. În loc să vreau puterea asupra celorlalți, este mai bine să am încredere în vocea mea interioară.

Acum accept să mă exprim liber și îmi folosesc toate mijloacele. Îmi dezvolt spiritul creator. Accept să trăiesc în adevăr.

Glandele paratiroide

Sunt sub forma unor glande mici, în număr de 4, chiar pe tiroidă, două superioare şi două inferioare, sunt aşezate 2 câte 2 pe faţa posterioară a lobilor tiroidei, de formă ovoidă, 130mg. Ele pot fi şi mai multe, şi anume, în interiorul tiroidei, în timus, în ţesutul conjunctiv de la baza gâtului sau în mediastin (spaţiu delimitat între plămâni, stern şi coloana vertebrală toracală).

Hormonul secretat de paratiroide se numeşte parathormon (PTH) și are efect invers calcitoninei produsă de glanda tiroidă.

*asupra sistemului osos–intensifică osteoliza („topirea osoasă”) *asupra rinichiului:

controlează secreţia vitaminei D
stimulează resorbţia tubulară a calciului şi magneziului
inhibă resorbţia tubulară de sodiu, de potasiu şi de aminoacizi activitate antitoxică, în sensul că neutralizează o serie de toxine.

Glandele suprarenale

Sunt în număr de două şi se găsesc în loja renală deasupra rinichilor. Produc:

mineralocorticoizi –cu rol în metabolismul
apei şi al electroliţilor (ex: aldosteronul)zona celulară periferică


glucocorticoizi – cu rol în metabolismul glucidic (stimulează catabolismul glucidic, lipidic, menţine constantă glicemia) şi rol antiinflamator (în special cortizol)-zona celulară din mijloc

hormonii sexoizi – cu rol în metabolismul protidic şi în procesul de sexualizare (în special androgeni şi estrogeni)

catecolaminele (adrenalina şi noradrenalina, responsabile de creşterea tensiunii arteriale).

Efecte subtile

Principala funcție a glandelor suprarenale este de a produce hormonul stresului, adrenalina, precum și cortizolul. Aceste glande reglează pulsul și presiunea sângelui și ajută corpul să simtă situațiile periculoase (frică, luptă, spuraviețuire). Sunt legate de părțile solide ale corpului și mă mențin în contact cu energia pământului, cu lumea materială, cu nevoile fundamentale și cu acceptarea părții mele materiale și a personalității mele.

Când glandele suprarenale se află în armonie, mă simt în simbioză cu toate ființele de pe pământ.

Echilibrare: Accept să renunț la atitudinea mea defensivă și decid să îmi fixez un scop în viață. Adopt un stil de viață mai simplu și devin mai deschis, îmi regăsesc echilibrul. Am încredere în ceea ce îmi poate aduce lumea materială (siguranță și încredere). Mă trezesc dimineața cu poftă de viață, plin de energie și sunt capabil să trec la acțiune. Conștientizez ceea ce îmi doresc cu adevărat. Călătoresc prin viață cu încredere și credință.

Timusul

se găseşte retrosternal (înapoia sternului) -se dezvoltă până la pubertate, când regresează

-funcţional, extractele chimice ( în loc de hormoni) determină: *frânarea dezvoltării gonadelor (gonadă=glandă genitală care produce celulele reproducătoare).

*stimulează creşterea


*stimulează mineralizarea oaselor


Timusul la pubertate regresează, pentru că s-a dezvoltat funcţia gonadică (începe activitatea sexuală) şi rămâne ca organ cu rol în apărarea imunitară (producţie de limfocite T).

Efecte subtile

Timusul este o glandă micuță care se găsește în torace, la nivelulul inimii și care produce un tip de globule albe (limfocite T) ce joacă un rol esențial în imunitatea naturală a organismului.

Când timusul este în armonie pot fi conștient de identitatea mea. Este un canal de iubire divină. Sunt capabil de vindecare interioară și de iubire necondiționată. Fac totul cu inima, dăruiesc, primesc cu iubire și găsesc forța de a nu fi manipulat.

Accept faptul că iertarea este necesară evoluției mele și armoniei mele interioare. Bucuria de a trăi crește imunitatea. Îmi dau seama cât de mult sunt protejat de viață în fiecare zi. Apreciez ceea ce am aici și acum, deoarece viața înseamnă mișcare și ceea ce voi avea mâine poate fi diferit de ceea ce am astăzi. Cu cât mă detașez mai mult de lumea materială, cu atât mai mare este sentimentul meu de libertate! Las la o parte dualitatea și ura și le înlocuiesc cu adevărul.

Pancreasul endocrin

Funcţia endocrină a pancreasului este produsă de către celulele Langerhans, care sunt celule glandulare secretoare şi care conţin:
*celule A, care secretă glucagon-acţiune contrară insulinei (are cel mai puternic efect hiperglicemiant)

*celule B, care secretă insulina, care măreşte permeabilitatea celulelorpentru glucoză, aminoacizi, potasiu, magneziu şi fosfaţi
⤇modifică activitatea unor enzyme. Este singurul hormon cu efect anabolizant pentru toate metabolismele intermediare, prin acţiunea sa scade concentraţia plasmatică de glucoză, fiind hipoglicemiant.

*celule D, care secretă somatostatinul (hormon inhibitor al eliberării de STH şi al secreţiei acide gastrice)

*celule F, care secretă un polipeptid pancreatic

Efecte subtile Pancreasul este situate la 10 centimetrii deasupra buricului. Pancreasul simbolizează libertatea, puterea, stăpânirea de sine, definiția mea despre eul meu. Este centrul emoțiilor și al dorințelor. Reprezintă capacitatea mea de a exprima și de a integra iubirea în interiorul meu și capacitatea mea de a gestiona sentimentele contrarii iubirii fără să provoc durere.

Echilibrare Îmi conștientizez nevoile și las lucrurile să meargă înainte, pentru a căuta ceea ce vreau. Acest lucru mă va ajuta să conștientizez că frica mea de a-mi lipsi ceva nu are sens să se manifeste, deoarece voi trăi în abundență pe toate planurile. Trebuie doar să găsesc un echilibru între ceea ce dau și ceea ce primesc, între muncă și timpul liber. Nu este nevoie să caut stimuli artificiali pentru a mă hrăni (droguri, mâncare, sexualitate etc.) trebuie doar să învăț să mă iubesc așa cum sunt. Am nevoie să îmi ofer mici plăceri. Conștientizez faptul că atunci când pancreasul meu este în armonie, am o stare de armonie, de pace, de bine. Mă simt la locul meu în viață și mă simt bine în pielea mea.

Accepta faptul că totul este o experiență de viață, mă adaptez situațiilor, îmi las emoțiile libere și încetez să mai controlez situațiile și persoanele.

Glandele sexuale

Sunt reprezentate de: ovare, la femei testicule, la bărbaţi.

Ovarul endocrin

Foliculii ovarieni secretă în prima etapă a ciclului hormoni estrogeni. Corpul galben secretă în a doua etapăprogesteron (în cantităţi mari) şi inhibină (în cantităţi mici)


Hormonii estrogeni: *determină scăderea secreţiei FSH*influenţează centrii hipotalamici responsabili de reglarea actului sexual *la fete determină creşterea glandelor mamare *la femei determină proliferarea mucoasei uterine.

Progesteronul: pregăteşte tractul genital feminin pentru fixarea ovulelor fecundate şi menţinerea sarcinii.

Testiculul endocrin

Partea endocrină este reprezentată de celulele interstiţiale Leydig situate în ţesutul conjunctiv. Secretă testosteron, care: *dezvoltă organele genitale masculine

*împreună cu STH are acţiune anabolizantă asupra metabolismului protidic (metabolismul proteic/protidic este procesul chimic folosit de organism pentru a descompune proteinele alimentare sau endogene în aminoacizi. Proteinele ingerate dietetice sunt digerate în aminoacizi şi absorbite în sânge. Aceşti aminoacizi sunt apoi folosiţi pentru a sintetiza proteine noi sau poate fi folosit ca o sursă de energie)

*stimulează dezvoltarea muşchilor.

Glandele sexuale au legătură cu capacitatea noastră de a crea, de a procrea, de a ne bucura de plăcerile vieții, de a ne regenera.

Echilibrare: Accept fiecare aspect din mine. Devin modest și accept să mă afirm fără să îi rănesc pe ceilalți. Aleg să îmi unific ființa deoarece fiecare parte a mea vrea să se exprime. Accept să îmi trăiesc într-un mod armonios sexualitatea, deoarece face parte din calitatea vieții mele. Îmi acord timp pentru lucrurile care îmi fac plăcere, care îmi oferă satisfacție.

Există exerciții de stretching, de masaj sau de shiatsu care ajută la echilibrarea acestor glande. Dacă ați fost diagnosticat cu o afecțiuni endocrine, urmați în continuare sfatul medicului. Aceste terapii pot fi ajutătoare, dar se fac suplimentar față de sfaturile medicului.

Poate să vă intereseze și 7 chakre și masajul.

Managementul astmului

Astmul este o afecțiune care poate apărea la orice vârstă și implică inflamarea bronhiilor, producția în exces de mucus și contracția mușchilor din zona pieptului. Strâmtarea căior de acces ale aerului restricționează curentul de oxigen și duce la dificultăți de respirație. Acestea pot varia de la mici restricții ale pieptului până la restricții severe care necesită internarea pacienului. Masajul regulat al pieptului și al gâtului poate să reducă numărul și intensitatea crizelor. Masajul poate de asemenea ușura simptomele unei crize.

Profilul unei persoane care suferă de astm

Persoanele care suferă de astm tind să fie foarte sensibile, afectate de stress și anxietate. Respiră rapid, la suprafață și restricționat, cu tendința de a respire mai degrabă pe gură decât pe nas. Păstrează tensiuni în zona gâtului, în partea superioară a spatelui și în umeri. Încordarea acestor zone inhibă expansiunea deplină a diafragmei, care în schimb restricționează capacitatea plămânilor. Prin destinderea gâtului și a părții superioare a spatelui prin masaj poate ajuta la deschiderea respirației. Poate de asemenea ajuta să calmeze anxietatea și poate ajuta persoana să se relaxeze.

Respirație sănătoasă

Cercetările au arătat că există niște principia care ajută pe cei care suferă de astm. Primul este să dezvolte capacitatea de a respire pe nas și nu pe gură. Respiratul pe nas ajută la reglarea ritmului respirator și încetinirea sa. De asemenea, aerul este încălzit în trecerea prin fosele nazale, înainte de a ajunge în plămâni. Aerul rece care intră în plămâni schimbă echilibrul chimic și poate face mediul intern susceptibil la crize de astm. În al doilea rând este recomandată respirația abdominală, care ajută la o respirație calmă și profundă.

Cauze și efecte ale astmului

Unel tipuri de astm sunt cauzate de răspuns allergic la praf, polen și păr de animale precum și la anumite alimente, precum produsele lactate. Alți factori sunt stresul, fumul de țigară, nivele ridicate de poluare. Factorii genetici pot de asemenea determina apariția astmului.

În timpul unei crize de astm, bronhiile, tuburile prin care trece aerul pentru a ajunge în plămâni, se strâng cauzând șuierat, tuse, sentimentul de panică care exacerbează simptomele.

Atunci când criza s-a linștit și mușchii s-au relaxat, canalele se dilată iar aerul poate să treacă nerestricționat.

Masajul pentru astm

Partenerul dumneavoastră stă pe scaun, având o masă în fața unde se poate întinde dacă își dorește. Stați în spatele spătarului scaunului.

  1. Așezați-vă mâinile pe umerii partenerului dumneavoastră. Rugați-l să insipire și să expire cât mai lung posibil pe nas. Respirați împreună. Cereți să inspire din nou profund, iar pe expir apăsați ușor și ferm pe umeri, făcându-i să se relaxeze.
  2. Mutați-vă un pic spre stânga partenerului, plasați-vă ferm mâna stângă pe umărul stâng și cu mâna dreaptă ușor întredeschisă pe umărul drept faceți mișcări de frecare în zigzag dinspre baza gâtului înspre umăr, apoi coborâți pe omoplat și pe spațiul dintre omoplat și coloana vertebrală. Mutați-vă apoi pe cealaltă parte.
  3. Prindeți umerii partenerului dumneavoastră și poziționați-vă policii (degetele mari de la mâini) de-a lungul coloanei vertebrale, de-o parte și de alta a celei mai proeminente vertebre. Faceți cercuri cu policii la baza gâtului, evitând să lucrați direct pe coloană.
  4. Stați întro parte a partenerului dumneavoastră, puneți o palmă pe fruntea lui ușor înclinată în față. Cealaltă mână palmă puneți-o pe ceafă, ușor în stânga coloanei, prindeți fâșia de mușchi de-a lungul coloanei vertebrale și frământați-o ușor de trei ori. Mutați-vă apoi pe partea dreaptă și frământați mușchiul de aici.
  5. Pentru final, puneți-vă mâinile pe pieptul partenerului dumneavoastră, chiar sub clavicule. Cu o mișcare alunecată, treceți în peste umeri în sus și în jos. Repetați de trei ori. Linițtiți-vă și puneți-vă mâinile pe umerii partenerului dumneavoastră și inspirați și expirați profund împreună.