Cum ar putea să arate Conștiința Universală?

Iată cum o descrie Henry Margenau – profesor de fizică la Universitatea Yale:

Cunoașterea ei nu implică doar întregul prezent, ci și toate evenimentele din trecut. Așa cum gândurile noastre pot studia și cunoaște orice punct din spațiu, Conștiința Universală poate călători la voință înainte și înapoi în timp.

În cazul în care conștiințele noastre individuale fac parte integrantă din această Conștiință Universală, înseamnă că și ele au o natură care transcede timpul și spațiul. Dacă așa stau lucrurile, atunci de ce ne simțim noi atât de separați? De ce ne simțim niște indivizi închiși în interiorul acestui corp? De ce ne tulbură atât de tare întrebarea dacă dispunem de un liber arbitru sau dacă regulile jocului au fost deja stabilite, încă de la începutul creației? Toate aceste caracteristici nu par să corespundă unor conștiințe individuale care fac parte integrantă din Conștiința Universală.

Margenau crede că senzația universalității este ascunsă de constrângerile fizice ale corpului nostru. Aceste limitări nu sunt însă absolute și există destui oameni de-a lungul istoriei care au reușit să le transceadă. Toate marile tradiții spirituale sunt pline de exemple, atestând că, dacă sunt urmate anumite prescripții, natura umană poate redeveni universală, divină, sacră.

Asta nu înseamnă că limitările corpului uman nu sunt reale. Una dintre cele mai tulburătoare limitări este maniera foarte strictă în care percepem noi timpul. Pentru a scoate în evidență capacitatea noastră de a vedea numai un crâmpei îngust din imensa panoramă a timpului, Margenau folosește metafora fantă a timpului. Așa cum noi nu putem vedea decât o bandă îngustă din întregul spectru electromagnetic, pe care o numim lumină, la fel, noi nu putem percepe decât un fragment minuscul din timpul total, pe care îl numim prezent. Această limitare ne face să ne simțim prinși în capcana timpului, a unei singure vieți,a cărei destinație finală este moartea.

Un alt obstacol major în calea utilizării naturii subtile și universale a conștiinței noastre este ceea ce Margenau numește zidul personal. Acesta generează senzația dominantă a izolării individuale și ne conferă o identitate și un ego. La apogeu, el creează un sentiment de singurătate care poate fi perceput ca fiind extrem de opresiv și de morbid, uneori chiar fatal.

În afara fantei timpului și a zidului personal, care ne împiedică să ne identificăm cu Conștiința Universală, mai există un ingredient important de care depinde statutul nostru de oameni, așa numitul zid stochastic. Cuvântul stochastic derivă din grecescul stochos, care înseamnă țintă, scop sau bănuială. Conceptul face trimitere la incertitudinea condiției umane, și cine poate contesta acest lucru? Niciun om nu își trăiește viața ca și cum aceasta ar fi fixă și determinate (nici chiar cei care cred în determinism).

Margenau sugerează că motivul pentru care ni se pare că viața noastră este străbătută de incertitudine are legătură cu nivelul invizibil, tăcut, subatomic al lumii, care este într-adevăr incert. Situația nu este însă disperată. Dimotrivă, tocmai incertitudinea care domnește în acestă lume permite existența liberului arbitru, cel puțin la nivel teoretic. În afara incertitudinii mai este necesar însă un element, și anume posibilitatea de a alege. Margenau susține că aceste două elemente – libertarea de a alege și evenimentele aleatorii – contribuie în egală măsură la realitatea liberului arbitru uman.

În viziunea lui Margenau nu există limitări ale nivelului suprem al Conștiinței: Conștiința Universală nu este limitată de fanta timpului sau de zidul personal. Cunoașterea ei nu depinde de probabilitățile cuantice. Conștiința Universală nu are nevoie de memorie, pentru simplul motiv că poate percepe simultan toate lucrurile din trecut, prezent și viitor.

Metafora lui Margenau referitoare la fanta timpului are nenumărate implicații pentru cunoașterea umană. Una dintre aceste implicații se referă la facultatea memoriei. Cu cât fanta este mai mare, cu atât mai puțin suntem limitați de timp și cu atât mai ușor este să ne aducem aminte. Dacă fanta este foarte îngustă, memoria noastră nu are acces la diferite momente temporale. Dacă fanta nu este foarte ascuțită, dar este neclară, memoria noastră va fi la fel de inexactă. Toate problemele asociate cu memoria pot fi concepute metaforic ca fiind generate de variațiile marginilor fantei timpului, sau de fluctuațiile lățimii ei. Pentru toate aceste probleme există un remediu universal: întoarcerea conștiinței individuale la Conștiința Unică și fuziunea cu ea.

De multe ori, aceste limitări se manifestă într-o măsură mai mare sau mai mică chiar în viața oamenilor obișnuiți. Spre exemplu, fanta timpului se poate dilata suficient de mult pentru a le permite acestora stări de premoniție sau de cunoaștere a viitorului. La rândul lui, zidul personal se poate reduce, permițându-le oamenilor să experimenteze o empatie sănătoasă sau o stare de comuniune cu alte persoane sau obiecte. Iată cum descrie Margenau acest process pozitiv: Reducerea zidului personal amplifică senzația identității noastre cu ceilalți. Ea se petrece frecvent în cazuri de simpatie neobișnuită sau de iubire față de ceilalți, în stări de empatie spontană ca urmare a concentrării atenției, în meditație, vise și în acele experiențe personale care revelează existența realităților alternative. Se poate petrece de asemenea în rugăciune, atunci când individual fuzionează cu Conștiința Universală. Reducerea zidului personal permite apariția percepțiilor extrasenzoriale sub forma unor informații concentrate sau a citirii altor minți.

Modalitățile prin care aceste fluctuații pot fi produse în mod intenționat sunt cunoscute de mii de ani. Toate marile tradiții spirituale umanității prezintă tehnici care, dacă sunt urmate cu rigurozitate, pot modifica radical lățimea fantei timpului și înălțimea sau rigiditatea zidului personal. Ele ne învață cum ne putem realiza aspectele eterne și infinite ale ființei noastre, ajungând să îl cunoaștem astfel pe Dumnezeu, pe Tao, Principiul Universal sau Unic. Confruntarea neașteptată cu realitatea subtilă poate fi extrem de șocantă și absolut zguduitoare. Poate cea mai tumultoasă expresie a acestei experiențe constă în folosirea drogurilor halucinogene. Acestea pot distruge în câteva secunde fanta timpului și zidul personal. În funcție de diferiți factori complecși, omul poate descrie experiența ca extaz, conștiință superioară sau teroare cruntă. De aceea, decizia de a încerca să intri în contact cu această realitate a sinelui nu trebuie niciodată luată în orice condiții. Ea trebuie urmărită exclusiv în spiritual devoțiunii, din dorința profundă de a cunoaște Adevărul Suprem, și nu doar din simpla recreație.

Margenau ne recomandă să respectăm fanta timpului și zidul personal , căci există motive temeinice pentru ca acestea să fie considerate adevărate binecuvântări pentru existența umană finită. Deși ne limitează conștiința, ele ne ajută să ne păstrăm intactă identitatea până în momentul în care ne simțim cu adevărat pregătiți să începem adevărata căutare de sine.

Mai deveme sau mai târziu, fanta timpului trebuie totuși lărgită, iar zidul personal și cel stocastic trebuie fisurate, căci numai în acest fel ne vom putea realiza natura divină și universală.

Extras din Recuperarea sufletului – o căutare științifică și spirituală, Dr. Larry Dossey, Editura Firul Ariadnei

Ar putea să vă mai intereseze și Spiritul și materia.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *