Lotusul în mâl înflorește

Atât suferința, cât și fericirea sunt de natură organică, ceea ce înseamnă că ambele sunt tranzitorii. Floarea, când se usucă, devine compost. Compostul poate ajuta la creșterea unei noi flori. În mod similar, fericirea este organică și efemeră prin natură. Poate deveni suferință și suferința se poate metamorfoza din nou în fericire.

Dacă privești cu atenție o floare, vezi că este alcătuită doar din elemente care par să nu aibă legătură cu ea.  În acea plantă există un nor. Desigur, știm că un nor nu este floare, însă fără el floarea nu poate exista. Dacă nu există nori, nu avem nici ploaie și nici viața nu poate crește. Nu trebuie să fii un visător ca să vezi un nor plutind într-o floare, este chiar acolo, ca lumina soarelui.

La o privire și mai atentă, vom vedea o mulțime de alte lucruri, precum pământul și mineralele. Fără ele, o floare nu poate exista. Așadar, este un lucru cert că planta găzduiește doar elemente din exterior. Nu poate exista de una singură. Ea se află în strânsă legătură cu tot ce o înconjoară. Nu poți înlătura din floare lumina soarelui, pământul sau norul.

În fiecare dintre centrele noastre de practică Plum Village din întreaga lume, avem un iaz cu lotuși. Toată lumea știe că trebuie să existe mâl pentru ca aceștia să crească. Mâlul nu miroase prea bine, însă florile sunt cu totul altceva. Dacă nu ai mâl, lotusul nu va ieși la iveală. Nu poți crește flori din marmură. Lotusul în mâl înflorește.

Este posibil, desigur, să te împlotmolești în mâlul vieții. La fel de ușor poți observa mizeria care te înconjoară. Cel mai greu lucru de practicat este să nu îți dai voie să fii copleșit de disperare. Când ești copleșit, oriunde te-ai uita, te simți încolțit de suferință. Te simți de parcă cel mai rău lucru ți se întâmplă ție. Dar trebuie să ne amintim că suferința este un fel de mâl de care avem nevoie pentru a obține bucurie. Fără suferință, nu există fericire. Nu ar trebui să privim cu ochi răi mâlul. Trebuie să învățăm cum să ne acceptăm și să ne ocrotim propria suferință, suferința lumii, dând totodată dovadă de multă tandrețe.

Când locuiam în Vietnam în timpul războului, era dificil să ne vedem calea prin acel mâl întunecat și greoi. Părea că distrugerea va continua pur și simplu. În fiecare zi, oamenii mă întrebau dacă, după părerea mea, războiul se va termina curând. Era foarte dificil de răspuns, deoarece nu se întrevedea niciun sfârșit. Dar știam că dacă aș fi răspuns Nu știu acest lucru nu ar fi făcut decât să le încolțească semințele disperării. Așadar, atunci când oamenii îmi puneau acea întrebare, le răspundeam: Totul este efemer, chiar și războiul. Se va termina într-o zi. Știind acest lucru, ne puteam continua munca pentru pace. Și, într-adevăr, războiul s-a încheiat. Acum, foștii dușmani de moarte tranzacționează și circulă încolo și încoace, iar oamenii din întreaga lume se bucură de practica învățăturilor tradiției noastre despre mindfullness și pace.

Dacă știi cum să folosești mâlul, poți crește lotuși frumoși. Dacă știi să folosești corect suferința, poți aduce fericire. Avem nevoie de ceva suferință pentru a face fericirea posibilă. Și mulți dintre noi au suficiente încercări ca să poată realiza asta. Nu trebuie să creăm mai multe.

Extras din cartea Lotusul în mâl înflorește, Thich Nhat Hanh

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *