Anii magici – spontaneitate si bucurie toata viata

Îți amintești de bucuria de a fi copil? Îți amintești când cel mai bun prieten era un animal de pluș, în care aveai încredere și pe care îl iubeai din toată inima? Puteai să te joci singur, ore în șir cu setul de ceai pentru copii, să intri în toate bălțile cu noile tale ghete roșii sau să țipi de plăcere datorită senzației ciudate din stomac, atunci când te dădeai în leagăn sus- sus, aproape de cer.

În tot acest timp erai cuprins de uimire, chiar și față de cele mai banale obiecte sau evenimente. O furnică pe un cotor de măr, roua de pe o pânză de păianjen, nervurile viu colorate dintr-o piatră spartă: indiferent ce activitate îți atrăgea atenția, erai complet absorbit, în liniște și mulțumire interioară. Erai pur și simplu tu – și te simțeai minunat.

Cât de des îți recapeți bucuria de a fi deplin uman astăzi? Ai ascuns aceste amintiri în subsolul prăfuit al minții de adult? Dacă le-ai readuce acum la viață ai găsi doar imagini fragmentate ale tinereții tale?

Nu poți reveni la copilărie, dar poți să îți recapeți bucuria și emoția care erau tovarășii tăi. Nu le-ai abandonat și nici ele nu te-au abandonat pe tine. Undeva pe drum animalele de pluș și ghetele au fost schimbate cu obiective educaționale, siguranța locului de muncă și respectul în comunitate – acestora lipsindu-le oarecum frumusețea spontană a acelor ani nevinovați și magici.

Miracolul vieții nu este un fenomen ce caracterizează exclusiv copilăria. Poate că ai avut străfulgerări trecătoare ale miracolul inerent condiției umane atunci când ai privit adânc în întunericul unui cer presărat cu stele sau ai simțit neputința unui nou- născut la sânul mamei sale. Bucuria și iubirea sunt prezente acolo. Doar ți-ai concentrat momentan atenția asupra unor lucruri ce par mai importante din viață.

Vestea cea bună este că întoarcerea la copilărie nu te obligă să renunți la ceea ce ai câștigat ca adult. Când ai rețeta potrivită, mișcările metodice ale maturității sunt infinit îmbunătățite de spontaneitatea care ți-a caracterizat copilăria.

Nu trebuie să alegem ori una, ori alta. Nu trebuie să ne lamentăm de pierderea bucuriei interioare în favoarea siguranței exterioare. Am înțeles greșit vârsta adultă. Problema este că ne oprim din creștere prea repede.

Vezi tu, ceea ce în mod normal exprimăm ca fiind comportament adult este încă profund imatur.
Maturitatea, așa cum o cunoaștem astăzi este mai degrabă o adolescență prelungită. Un adolescent crede că știe mai multe decât ar justifica experiența sau aptitudinile lui. Din acest motiv adolescenții sunt distrugători și periculoși pentru ei înșiși și pentru alții.

Dacă te gândești, majoritatea adulților sunt chiar mai distrugători și mai periculoși. Avem nevoie doar de un moment de relfecție pentru a recunoaște faptul că specia noastră este periculos de aproape de dispariție din cauza comportamentului distructiv al adulților de la fiecare nivel al societății din întreaga lume.

Dezvoltarea umană este mai mult decât ce am trăit până acum. Știm, intuitiv, că viața trebuie să fie ceva mai mult.

Poate că ți-ai pus această întrebare întrun moment de deznădejde mută. Ea apare de obicei la mijlocul vieții după ce am achiziționat cele mai multe dintre lucrurile pe care ni le dorim. Simțim, în continuare un gol intangibil, însoțit de sentimentul că nu suntem compleți.

Vocea – nu mai mult decât un val ușor în oceanul minții noastre – vine din acest ciudat și liniștit loc din adâncuri. Ascultăm cu atenție pentru că știm că încearcă să ne spună ceva important. Dar e o voce firavă, acoperită de vântul și valurile vieții noastre de zi cu zi.

Și astfel înaintăm în viață pe drumul pe care strămoșii noștri l-au visat pentru noi – viața de stăpâni ai mediului nostru, o viață care reflectă în cele din urmă opulență, putere și mândrie.

În general, recunoaștem copilăria, adolescența și maturitatea ca fiind etape majore ale dezvoltării umane. Ne așteptăm să trecem, în mod constant, prin aceste etape pentru a aduna cât mai multe cunoștințe, bogăție și putere. Ne așteptăm să găsim fericirea sub forma vasului plin cu aur din fibule, la capătului curcubeului vieții noastre.

În cele din urmă ceea ce prețuim cel mai mult sunt amintirile. Până și cei mai bogați și mai puternici dintre noi rămân în cele din urmă doar cu amintirile. Este ca și cum ne-am da seama prea târziu că recompensele exterioare pălesc în prezența puterii reale – momentele de compasiune, camaraderie și dragoste din viața noastră.

Extras din cartea Eusentimentul, dr. Frank J. Kinslow
https://editura-foryou.ro/eusentimentul-arta-de-a-crea-pace-interioara-si-prosperitate-exterioara?search=eusentimentul

Poate te mai interesează:

Doar astăzi ….

Osteofitele calcaneene – tratamente posibile

Osteofitele calcaneene sau ciocurile la călcâie, de obicei asociate cu fasciita plantară, sunt niște creșteri osoase la nivelul călcâiului. Prevenirea apariției lor este mult mai ușoară decât tratarea lor. Există o serie de tratamente posibile pentru ele, care implică masaj de relaxare și masaj terapeutic deep tissue.

Despre osteofitele calcaneene

Sunt o depunere de calciu în jurul ligamentelor și tendoanelor labei piciorului, acolo unde se atașează de calcaneu. Osteofitele sau ciocurile cresc de la os înspre țesutul moale al călcâiului.

De obicei, datorită suprasolicitării sau traumatizării zonei, apare o inflamație peste care se depune calciu. Aspecte care contribuie la acest fenomen:

– zona călcâiului nu este foarte vascularizată

– produsul inflamației – exudatul nu este curățat din zonă

– după o vreme exudatul se calcifiază

– inflamarea repetată a călcâiului adună o mai mare cantitate de calciu care dă naștere unui cioc sau osteofit

– un osteofit este de obicei turtit, nu ascuțit așa cum se crede și nu produce el însuși durere. Deasupra ciocului se adună calus pentru a proteja zona. În timp, ciocurile încep să comprime ligamentele, tendoanele și nervii învecinați, ceea ce provoacă umflare, durere sau ruperi de țesuturi învecinate.

Tratament convențional

Ciocurile la călcâi și fasciita plantară – inflamația și durerea lîn zona unde se atașează fascia de calcaneu – sunt foarte apropiate și tratate la fel. Tratamentul convențional pentru tratarea simptomelor includ:

– odihnă – mai ales prin stoparea activităților care agravează condiția – cum ar fi alergatul

– stretchingul – întinderi zilnice foarte ușoare pentru a nu aduce presiune în plus ale mușchilor gambei – gastrocnemienii – și ale tălpii.

– antiinflamatoarele – pot fi de ajutor pentru scăderea durerii pe termen scurt, dar nu este recomandată folosirea lor un timp îndelungat

– susținerea boltei plantare prin folosirea branțurilor, fie făcute pe comandă, fie cumpărând direct încălțăminte prevăzută cu suportul boltei plantare.

– intervențiile chirurgicale – osteofitele pot fi îndepărtate chirurgical, iar fascia plantară scapă de tensiunea care o supăra. De obicei aceasta este o variantă de ultim resort, când alte tratamente nu remediază problema, iar durerea este foarte mare.

Tratamente adiționale

– atelele de purtat în timpul nopții – previn contractarea piciorului, ceea ce reduce durerea

– ultrasunete – un aparat aplică sunete la vibrații foarte înalte care creează multă căldură, reducând inflamația

– hidroterapia – intorducerea tălpilor întro baie caldă prevăzută cu curenți poate ajuta la creșterea circulației sângelui în zona călcâiului, ceea ce relaxează și reduce presiunea de pe fascia plantară

– acupunctura  – mărind circulația la nivelul tălpilor, acupuncura poate reduce inflamația și tensiunea din fascia plantară prin eliminarea exudatului produs de inflamație

– antiinflamatoare naturale: ghimbir, turmeric și Boswellia pot reduce inflamația și durerea.

Terapia prin masaj

Tratamentele de mai sus pot fi combinate pentru a ajuta vindecarea zonei. Iar aplicare masajului în zona călcâiului și a gambelor poate ajuta și amplifica exponențial vindecarea și alinarea durerii.

Deoarece pielea de pe călcâi și de pe partea plantară a tălpii este acoperită cu un țesut mai gros, masajul obișnuit poate să nu dea rezultate. Masajul terapeutic și de tip deep tissue poate ajuta la înlăturarea exudatului și la vindecarea osteofietului. Prin masaj, se urmărește:

– să se producă mai multă căldură pe partea calcifiată

– creșterea elasticității țesutului

– creșterea aportului de sânge în zonă

Iată câteva indicații pentru terapeuții maseuri care lucrează un astfel de caz de la Zhenya Kurashova Wine, reprezentant al școlii rusești de masaj terapeutic:

– clientul culcat pe burtă, susțineți piciorul la 10 cm deasupra patului, lucrați cu presiune circulară pentru a întinde suprafața plantară

– când bolta plantară devine elastică, lucrați călcâiul tot cu presiune circulară. Luați-vă timp și lucrați gradat pănân când puteți pătrunde în profunzime în zonă

– zona plantară va deveni și își va păstra elasticitatea de la o ședință de masaj la alta, cu cât este lucrată mai mult zona

– zona de lucru este foarte mică, doar câțiva centimetri pătrați de piele

– folosirea policelor poate să le suprasolitice, deoarece zona este destul de dură și este indicată folosirea încheieturii degetelor.

Prevenirea apariției ciocurilor la călcâie implică încălțăminte comodă și adecavată, în spcial încălțăminte care susține bolta plantară, stretching regulat al fasciei plantare și a gambelor, masaj regulat, evitarea sedentarismului păstrarea sănătății și alinierii corecte a coloanei vertebrale.

Vă mai poate interesa:

Doar astăzi …. principii pentru o viață înfloritoare

Practicanții de reiki cunosc aceste cinci principii, dar ele pot fi de folos pentru oricine.

Fiecare principiu începe cu Doar astăzi…. Acest lucru ne amintește să trăim în momentul prezent, făcând chiar acum ceea ce putem mai bine. Să regretăm trecutul care nu mai poate fi schimbat sau să ne îngrijorăm pentru viitorul care nu există încă nu face decât să ne împiedice să fim atenți la aici și acum.

Doar astăzi ne dă permisiunea să ne iertăm pentru ceea ce am greșit în trecut și ne eliberează de impulsul de a controla viitorul. Doar în momentul prezent putem acționa și schimba ceva.

  1. Primul principiu este Doar azi nu mă enervez. Mânia este o emoție secundară cauzată de frică, durere, neînțelegere, sentimentul de neputință. Dacă căutăm ceea ce este dincolo de mânie, descoperim teama sau durerea.

De exemplu, dacă în trafic o mașină ne taie fața brusc și evităm ca prin minune un accident ne putem enerva, dar sentimentul care cauzează aceasta este frica bruscă. Recunoscând sentimentul care stă la baza enervării și acceptându-l ca fiind o experiență, ne ajută să trăim în prezent, să îl acceptăm și să nu ne lăsăm pradă furiei. Alegem să fim conștienți de ceea ce ni se întâmplă. Căutați ce cauzează enervarea, ce vă supără.

2. Al doilea principiu este Doar azi nu îmi fac griji. Grijile permanente sunt foarte distructive pentru sănătatea fizică și mentală. Chiar nu avem nimic de câștigat atunci când ne facem permanent griji.

Există o diferență între a fi precaut față de o situație, acționînd cu intenția de a produce un rezultat cât mai bun în situația dată și a își face griji pentru viitorul asupra căruia nu avem niciun control. Clarificăm cât de mult control avem asupra unei situații, ceea ce aduce acceptare și pace.

3. Doar astăzi sunt recunoscător. Toți putem fi recunoscători pentru ceea ce avem în viața noastră, pentru că avem o viață, iar în unele zile lista e mai lungă decât în altele. Un corp sănătos, familie și prieteni, calități și aptitudini, o slujbă, posesiuni materiale.

Dar ce se întâmplă când trecem prin încercări? Chiar și atunci putem găsi pentru ce să fim recunoscători, inclusiv pentru că ni s-a mai dat o zi să trăim. Putem să fim recunoscători pentru încercările pe care le trăim, căci ele ne ajută să devenim oameni mai buni. Fără încercări am rămâne niște ignoranți. Cel ce are recunoștință, i se va mai da.

4. Doar astăzi îmi fac munca ce o am de făcut cinstit și cum pot mai bine. Acest principiu are mai multe înțelesuri. Primul ne aduce aminte să ne îndeplinim ceea ce avem de făcut în fiecare zi  cu onestitate și integritate. Integritatea este o însușire foarte importantă, reprezentând ceea ce ne unifică, ceea ce este în acord cu valorile și cu sufletul nostru.

Apoi, acest principiu ne amintește să îi ajutăm pe ceilalți și le oferim serviciile noastre de calitate, recunoscând că nu este treaba noastră să îi schimbăm pe ceilalți sau să facem munca în locul lor. Acest principiu ne aduce aminte să ne lăsăm la o parte ego-ul și să lăsăm divinul/ universul să acționeze prin noi având discernământ între ce acțiuni să întreprindem și când să lăsăm lucrurile să se întâmple.

5. Doar astăzi, accept și respect totul. Mai ales atunci când nu suntem de acord cu cineva ne este greu să ne aducem aminte că suntem toți suflete care au o experiență umană, prin urmare suntem mult mai asemănători decât diferiți. Astfel, putem găsi foarte multe puncte asemănătoare cu orice om.

Acceptarea diversității este acceptarea faptului că totul are un sens, ca divinitatea nu face nimic la întâmplare și că acel om trăiește experiența cea mai potrvită pentru el ca să evolueze.

Cheia pentru a aplica aceste principii este să le luăm pe rând și să acceptăm că nu le putem trăi 100% pe fiecare în fiecare zi, dar putem să ne dăm silința în fiecare zi.

Fiind conștienți atunci când gândurile noastre se îndreaptă înspre furie, griji, plângere de milă, frustrare sau alte lucruri negative, ne putem readuce atenția în inimă. Practicarea acestor principii ne aduce o viață mai în pace, bucurie și împlinire.

Se poate să vă mai intereseze:

Terapeutul – între ajutor și salvator

Dorința de a deveni terapeut maseur își are de obicei rădăcinile în dorința sinceră de a-i ajuta pe oameni. Această dorință care a făcut pe majoritatea terapeuților să își aleagă meseria devine o piedică atunci când terapeutul devine responsabil pentru recuperarea și starea de sănătate a clientului său.

A avea compasiune pentru ceilalți poate fi ușor de confundat cu a te simți răspunzător pentru ceilalți. În unele situații bucuria de a îi ajuta pe ceilalți se poate manifesta ca încercare de a-i salva pe ceilalți. Din nefericire, terapeuții care doresc să își salveze clienții se rănesc pe ei înșiși.

Fiind conștienți de arhetipul salvatorului, ne dăm seama în situațiile când intrăm în el. Iar recunoașterea lui duce la o introspecție și o abordare mai echilibrată a vindecării.

Ce este arhetipul salvatorului?

Salvatorul este condus de dorința de a fi un erou și de a-și asuma responsabilitatea de a scăpa pe cineva de durere și suferință.

Terapeuții care nu realizează că joacă acest rol au parte de mari dezamăgiri, frustrare și deziluzie în viața lor personală și profesională.

Terapeuții maseuri se confruntă cu riscul de a prelua rolul salvatorului atunci când:

  • fiind stresați sau cu dureri, clienții caută o soluție salvatoare de la terapeutul lor
  • priviți ca experți în corpul uman, tereapeuților li se cer sfaturi sau sunt rugați să rezolve probleme somatice ale clientului
  • terapeuții maseuri nu se simt confortabil când își văd clienții suferind ( fizic sau emoțional) și se simt responsabil să îi scape de zbatere.

7 semne că un terapeut maseur poată să își asume rolul de salvator:

  1. Se simte obligat să își vindece clienții și dorește să facă asta cât mai repede.
  2. Este tentat să lucreze prea mult, prea greu, prea în profunzime pentru a avea rezultate – chiar dacă această strategie nu este necesară clienților.
  3. Simte că a eșuat dacă nu s-au produs schimbările dorite la client.
  4. Se simte prea responsabil pentru clienții săi.
  1. Atunci când clienții săi se simt mai bine, terapeutul capătă senzația că merită.
  2. Face foarte multe eforturi pentru a ajuta un client, ca apoi să se simtă neapreciat.

Responsabilitatea

Recunoașterea acestui rol atunci când intrăm în el este primul pas pentru a ne schimba și a lua o cale mai sănătoasă. Al doilea pas este să ne dăm seama de originile sale.

Salvatorii se văd pe ei înșiși ca ajutoare de nădejde sau îngrijitori. De obicei acest rol a fost ales în copilărie atunci când și-au asumat responsabilitatea salvării unei persoane din familie care îi părea mai slabă și neajutorată, cu care a intrat în relația de victimă – salvator. Ca adulți, salvatorii au nevoie să îi salveze pe ceilalți pentru a se simți necesari și importanți.

Cheia ruperii acestui lanț al jocului victimă –salvator este pentru salvator să se simtă necesar și important fără să depindă de ceilalți. Fiecare individ este unic și important pentru viață.

Nimeni nu este responsabil pentru nimeni altcineva decât pentru propria persoană.

De asemenea, conștient sau inconștient, fiecare dintre noi ne alegem experiențele pe care le trăim. Atunci când recunoaște faptul că fiecare persoană are nevoie de experinețele prin care trece, fie ele și dureroase pentru a învăța ceva, atunci terapeutul înțelege că îi face un deserviciu clientului său când nu îl lasă să își învețe lecția și încearcă să o ia asupra lui.

Iată o anecdotă despre cum se comportă un salvator și capcana în care cade încercând să îi salveze pe ceilalți.

O persoană oprește un bărbat pe stradă și îl întreabă cum să ajungă la o locație bine cunoscută. Bărbatul îi spune: Mergi până la capătul străzii și acolo faci la dreapta.

Persoana mulțumește, își continua drumul, iar la capătul străzii face la stânga. Bărbatul strigă după ea.

  • Mergi în direcția greșită, am zis înspre dreapta.

Persoana răspunde:

– Te-am auzit, dar nu sunt încă pregătită să ajung acolo.

Lecția este destul de clară: suntem responsabili asupra calității serviciilor pe care le oferim, dar nu suntem responsabili pe alegerile celorlalți.

La început, terapeutul care joacă rolul salvatorului poate părea că le face foarte mult bine clienților săi. Dar în scurt timp dinamica se schimbă atât pentru terapeut cât și pentru client.

La terapeut așteptările nerealiste și dorința de a-l salva pe client conduce la o constantă trecere a barierelor, la violarea liberului arbitru, ceea ce face terapia ineficientă și îi provoacă burn out.

Clientul, care intră în rolul de victimă, este încurajat să devină neajutorat și să nu își asume responsabilitatea propriei sănătăți și implicit a propriei vieți.

Prima lecție a modulului de masaj terapeutic spunea: pentru ca o persoană să se vindece, este nevoie ca acea persoană să își dorească să se vindece și să creadă că vindecarea este posibilă.

Relații terapeutice echilibrate

Cheia în menținerea relațiilor terapeutice echilibrate este ca fiecare parte își asumă propria responsabilitate și menținerea barierelor profesionale.

Clienții care se consideră victime și care caută pe cineva să îi salveze de la durere nu își asumă responsabilitatea propriei vieți și suferințe. De asemenea, terapeuții care își privesc clienții ca victime și iau asupra lor responsabilitatea acestora încurajează co-dependența.

Astfel se deschide o buclă nesănătoasă și care nu poate aduce o rezolvare fericită

  • cu cât terapeutul vrea să își salveze clientul, cu atât acesta nu își asumă responsabilitatea vindecării;
  • cu cât clientul este fără responsabilitate, cu atât mai mult cere să fie salvat;
  • cu cât terapeutul este mai implicat în salvare, cu atât stima sa de sine este dictată de ceilalți;
  • cu cât terapeutul devine mai dependent de salvare, cu atât barierele profesionale sunt depășite.

Concluzie

Soluția pentru terapeuții care joacă rolul salvatorului nu este simplă. După ce terapeutul realizează că se află pe acest drum nesănătos, începe munca: și anume să învețe cum să se simtă valoros și necesar fără a primi de la ceilalți aprobări, să mențină barierele profesionale și să înțeleagă că clienții trebuie să își asume responsabilitatea propriei vindecări.

Dorința de a-I ajuta pe ceilalți este un dar minunat pe care majoritatea terapeuților îl posedă. Și această motivație poate co-exista cu bariere profesionale sănătoase, iar terapeuții trebuie să învețe cum să se mențină motivați fără să preia responsabilitatea asupra celor care le cer ajutorul.

Astfel, terapeutul oferă cel mai bun tratament și cele mai bune sfaturi de care este capabil, fiind detașat de rezultat. Pe de altă parte, clientul este lăsat să aleagă dacă vrea să o ia la stânga sau la dreapta, deci clientul este cel care are control asupra propriei stări de sănătate.

4 arii sensibile ale corpului nostru și cum pot beneficia de masaj

Abdomenul, fesele, interiorul coapsei și pieptul sunt patru porțiuni ale corpului nostru mai sensibile fie pentru că  sunt protejate și mai ascunse, fie pentru că în general nu avem obiceiul de a atinge aceste porțiuni sau de a ne gândi la ele. Asta face de multe ori ca aceste arii să se contracte sau să devină dureroase. Atunci, din punct de vedere fizic, sângele și limfa circulă mai puțin, iar țesuturile se rigidizează și suferă de o hrănire și detoxifiere insuficiente. Unele amintiri dureroase sau traume pot fi păstrate și înmagazinate în aceste arii ale corpului, iar atingerea lor activează un răspuns emoțional.

Terapeutul maseur va anunța sau îi va cere permisiunea clientului pentru a lucra pe aceste zone.  Va avea grijă ca mișcările folosite să fie lente și ușoare. Chiar dacă masajul profund este foarte benefic pentru aceste zone, se va proceda gradat, pe măsură ce țesutul permite.

  1. Abdomenul

Mulți clienți nici nu realizează câți mușchi sunt în această regiune. Detensionarea mușchilor drepți abdominali, oblicii intern și extern îmbunătățește respirația și permite respirația profundă abdominală. Atunci când pătratul lombar este destins sunt reduse durerile din zona lombară și se îmbunătățește stabilitatea în această zonă. Mușchiul transvers abdominal se continua în profunzimea abdomenului și ajută la susținerea organelor interne.

Mușchii care înconjoară cutia toracică și o susțin deasupra abdomenului sunt mușchiul dințat anterior și mușchii intercostali. Când sunt eliberați de tensiuni se ia presiunea de pe organele interne și sunt coastele sunt realiniate – dezalinierea coastelor conduce la dezvoltarea scoliozei.

De asemenea, prin masajul profund al abdomenului, se pot desface aderențele formate între intestine, iar prin aceasta se îmbunătățește peristaltismul gastric și digestia. Se detensionează mușchiul diafragmei.

2. Zona pieptului

Lucrăm în zona decolteului, între claviculă și sâni pentru a detensiona mușchii pectorali. La doamne se va evita manipularea țesutului sânilor. Detensionarea mușchilor pectorali – mare și mic – este de folos pentru a îndrepta umerii, care sunt de cele mai multe ori aduși înspre în față. Relaxarea mușchiului subclavicular va elibera artera subclaviculară și vena subclaviculară, precum și plexul nervului brahial. Mușchii intercostali din partea superioară și inserțiilor scalenilor și ale mușchiului sternocleidomastoidian va conduce la eliberarea durerilor din zona pieptului și a gâtului.

Eliberarea de tensiuni a acestei zone ajută la o respirație nerestricționată. În această zonă se află chakra inimii, centrul iubirii din ființa noastră. Putem spune că masajul acestei zone ajută să ne deschidem inima spre viață și să simțim iubirea. În spatele sternului se află glanda timus, sau glanda copilăriei, care are rol imunitar, producând limfocitele T. Această glandă este asociată chakrei inimii.

3. Zona mușchilor fesieri

Sunt 10 mușchi cărora ne adresăm în această regiune. Fesierul mare, mijlociu și mic și tensorul fasciei late formează stratul superficial. Detensionarea acestor mușchi ajută în tratamentul sciaticii și a simptomelor de amorțire sau durere care se lasă pe picior, precum și în afecțiunile de șold sau de genunchi.

Mai în profunzime, tot în această zonă, sunt mușchii rotatori ai șoldului, sub fesierul mare. Tot pe aici trece și traseul nervului sciatic. Relaxarea mușchilor din această zonă ajută relaxarea întregului bazin și realinierea sa.

Majoritatea clientilor simt durere la masajul profund al acestei zone. De aceea terapeutul va avea răbdare pentru a relaxa mușchii superficiali și apoi se adresează mușchilor profunzi. Eliberearea de tensiuni va ajuta și la flexibilitatea și destinderea în regiunea lombară.

În această zonă se află și articulația coxo-femurală care este detensionată prin lucrul mușchilor din jurul său.

4. Partea internă a coapsei

Aici se găsesc mușchii adductori. Aceștia sunt legați fascial cu iliopsoasul, fiind în lanțul fascial profund. De aceea, flexia pronunțată a bazinului poate afecta coapsele și zona inferioară a spatelui. Atunci când se lucrează mușchii adductori și mușchii flexori ai coapsei este îmbunătățit mersul.

Lucrul pe adductorul mare ajută la eliberarea durerii din genunchi. Ceilalți mușchi din această zonă (pectineu, gracilis, adductorul mic, scurt și lung) afectează direct articulația șoldului.

 La majoritatea persoanelor, partea internă a coapsei este mai sensibilă decât resul piciorului. Este important să se lucreze și această zonă, dar cu mișcări mai încete și ușoare.

Concluzii

Comunicarea asupra importanței masajului acestor zone, lucrul cu respect pentru confortul clientului și față de țesuturile lucrate, răbdarea sunt de ajutor pentru a înlătura posibilele temeri față de apropierea de aceste zone. Organismul uman este privit ca un tot unitar, iar ceea ce se întâmplă în anumite zone se transmite și în alte zone. Iar îmbunătățirea sănătății și a flexibilității și relaxării se transmite în același fel, ajutând la vindecarea întregului.

Puterea recunoștinței

Recunoștința este o forță imensă pe care o putem folosi pentru a ne crește fericirea, pentru a crea relații pline de iubire și chiar ne poate îmbunătăți starea de sănătate.

Multe studii științifice au arătat că persoanele care cultivă starea de recunoștință în mod conștient se simt mai bine atât fizic cât și psihic decât cele care nu o fac. În grupurile testate, cei care cultivă o stare de recunoștință:

  • se simt mai bine față de întreaga lor viață
  • au un nivel mai mare de bucurie și fericire
  • sunt optimiste cu privire la viitor
  • se îmbolnăvesc mai rar
  • fac exerciții/sport în mod regulat
  • au mai multă energie, mai mult entuziasm, determinare și focus
  • fac progrese mai mari pentru a-și atinge obiectivele personale
  • dorm mai bine și se trezesc împrospătați
  • se simt mai puternice în perioade grele
  • se bucură de legături mai apropiate cu familia
  • oferă ajutor și suport celor din jurul lor
  • suferă mai puțin de stress

Dacă îți dorești mai multă fericire și energie, practicarea recunoștinței este o cale crucială. Este o inimă plină care ne mișcă de la limitari și teamă înspre expansiune și dragoste. Atunci când apreciem ceva, ego-ul se dă la o parte și ne permite să ne reconectăm cu sufletul nostru. Recunoștința ne aduce atenția în momentul prezent, care este singurul timp când putem face într-adevăr ceva. Cu cât suntem mai recunoscători, cu atât privim mai mult cu ochii sufletului și viața noastră curge în armonie cu puterea creatoare a universului.

Gândiți-vă că aveți doi fii: unul foarte recunoscător pentru orice primește, chiar și cea mai mică atenție pe care primește, iar celălalt veșnic nemulțumit și nerecunoscător. Căruia dintre acești doi fii v-ar veni mai natural să îi dați daruri? În același fel este și viața cu fii ei.

Iată câteva tehnici puternice de recunoștință pe care le puteți încerca:

1. Păstrează un jurnal de recunoștință

Din timpuri străvechi înțelepții din toate tradițiile spirituale au spus că practicarea recunoștinței ne face să experimentăm nivele profunde de fericire, împlinire și stare de bine.

Filozoful olandez Rabbi Baruch Spinoza propunea în secolul al XVII- lea ca pentru o lună să ne punem în fiecare zi aceste întrebări:

  1. Cine sau ce m-a inspirit astăzi?
  2. Ce m-a făcut fericit azi?
  3. Ce mi-a adus pace interioară astăzi?

Această practică, spune Spinoza, ne ajută să găsim mai mult sens și mai multă bucurie în viețile noastre și ne conduce înspre o transformare interioară profundă.

În timp ce notezi, provoacă-te să nu repeți lucrurile din ziua precedetă. Aceaste te va face să dai mai multă atenție lucrurilor mici care îți îmbogățesc viața și îți aduc bucurie: să te trezești într-un pat cald, cântecul favorit, apelul unui prieten, abilitatea de a atinge, de a vedea sau de a auzi, electricitatea, bătăile inimii, o îmbrățișare.

Poți nota în jurnal chiar înainte de culcare, când te trezești sau înainte de a medita. Este important să îți iei câteva momente să te focusezi pe binecuvâtările din viața ta. Lucrurile pe care ne focusăm atenția cresc în viața noastră. Fiind recunoscători pentru toate lucrurile bune pe care le experimentăm, îi spunem universului să ne dea mai mult din ceea ce ne dorim.

2. Scrie o scrisoare de mulțumire

Fă o listă cu cinci persoane care au un impact profund în viața ta. Alege una căreia să îi scrii o scrisoare prin care să îți exprimi recunoștința față de acea persoană. Dacă e posibil, dă-I persoanei respective scrisoarea în mână.

Studiile arată că acest fel de recunoștință este uimitoare. De obicei destinatarul scrisorii nu are nicio idee despre impactul e care îl are asupra altei persoane și au fost profund atinși de exprimarea recunoștinței în acest fel.

Chiar dacă am putea-o face verbal, cuvântul scris este mai puternic. O scrisoare poate fi recitită și păstrată, creînd bucurie și dragoste ce vor continua să vibreze în univers.

3. Fă o plimbare a recunoștinței

Este o practică folositoare mai ales când ești supărat, stresat sau cuprins de îngrijorare. Ia-ți 20 de minute, sau cât poți și mergi prin cartier, prin parc, în jurul biroului sau undeva în natură.

În timp ce mergi, numără lucrurile pentru care ești recunoscător: relații împlinitoare, confort material, un corp care te ajută să experimentezi această lume, mintea care te ajută să te înțelegi și esența ta spirituală. Respiră, oprește-te și fii recunoscător pentru aerul care îți umple plămânii și care face posibil să trăiești.

Fii atent la simțuri – tot ceea ce vezi, auzi, simți, miroși sau guști – și vezi cât de multe lucruri găsești pentru a fi recunoscător. Acesta este un mod foarte puternic de a îți schimba starea și de a te deschide către curentul de abundență care te înconjoară.

V-ar mai putea interesa:

Masaj, shiatsu și întinderi pentru sănătatea genunchilor


Deasupra genunchiului și acoperind rotula se află tendonul mușchiului cvadriceps femural. Sub rotulă se găsește tendonul rotulian. Acești mușchi și aceste tendoane întind genunchiul și mișcă gamba.


Atunci când se acumulează oboseală genunchiul devine rigid, iar îndoirea lui dureroasă. Masajul, shiatsu și stretching-ul conferă mobilitate articulației și stimulează secreția lichidului sinovial, necesar pentru hrănirea, curățarea și mișcarea liberă a articulației.


Așezați-vă pe jos cu ambele picioare întinse în față. Îndoiți genunchiul stâng. Folosind palmele și degetele, faceți un ușor masaj al genunchiului pe toată suprafața sa. În jurul rotulei sunt șase puncte de presopunctură care formează un cerc în jurul ei – un punct chiar deasupra rotulei, la jumătatea ei, alte două la distanță egală pe diametrul cercului, un punct chiar în josul rotulei, cu alte două dispuse în jurul diametrului cercului, de-o parte și alta. Apăsați punctele din jurul articulației genunchiului începând cu cele trei puncte de sub genunchi și lucrând din exterior către interior, cu ambele degete mari apropiate, dar nu suprapuse. Celelalte degete de la ambele mâini sunt sprijinite pe fosa poplitee. Fiecare punct este apăsat timp de trei secunde. Aplicați apoi presiune asupra punctelor de deasupra genunchiului, tot dinspre exterior înspre interior. Repetați de trei ori.


În continuare, ținând degetele unite, puneți palma stângă deasupra genunchiului, iar pe cea dreaptă deasupra mâinii stângi și executați o presiune circular cu palma spre interior, apoi spre exterior – de zece ori în fiecare sens, câte o rotație pe secundă. Este important ca presiune să nu fie puternică, iar palma să se rotească ușor, ca și cum ar trage genunchiul cu ea.

Stretching

Stați în picioare. Îndoiți genunchiul stâng, prindeți glezna cu mâna stângă, până când călcâiul atinge fesa. Simțiți o întindere pe lungimea coapsei, în tot cvadricepsul femural. Apoi prindeți genunchiul stâng cu mâna dreaptă și trageți în același timp de genunchi cu mâna dreaptă și de gleznă cu mâna stângă. Mențineți poziția timp de 10 secunde, repetați de trei ori.


Un exercițiu foarte bun de stretching pentru genunchi ete Supta Vajrasana. Acest exercițiu poate fi destul de solicitant, așa că executați-l cu grijă și nu forțați absolut deloc. Privit din punct de vedere al mișcării fasciei în organism, genunchiul face parte din lanțul anterior, care pornește de la degetele de la picioare și continuă până în creștet. Orice tensiune în lanț se transmite și poate determina scurtarea sau rigidizarea lui. Prin Supta Vajrasana întindem toate elementele lanțului anterior și cu precădere genunchii. Folosiți cât mai multe perne pentru a vă sprijini. Rămâneți în poziția care vă întinde ușor, fără disconfort. Când structurile se lasă, puteți să dați o pernă la o parte pentru a face poziția mai solicitantă. Reveniți întinzând picioarele unul câte unul, foarte, foarte lent. Odihniți-vă cu picioarele si brațele întinse pe lângă corp.

Poate vă mai interesează și:

Practica interioară constantă

Fragment din Yoga-sutra (Patanjali) comentată de Osho

Esența lui abhyasa este să fii stabilit în propriul sine. Orice s-ar întâmpla, nu trebuie să acționezi imediat. Trebuie să te stabilești mai întâi în tine și apoi să începi să privești spre exterior și să iei o hotărâre.
Cineva te insultă și asta te scoate din minți. Nu ți-ai consultat Sinele. Ai acționat fără a te orienta măcar o singură data către interior.
Abhyasa înseamnă practică interioară. Înseamnă efort conștient. Înainte de a mă repezi în afară, trebuie să mă orientez spre interior, trebuie să iau mai întâi legătura cu Sinele meu. De acolo voi analiza situația și voi lua o hotărâre. Aceasta este atitudinea înțeleaptă, această atitudine te va transforma enorm. Privit din interior, totul pare altfel; perspectiva se schimbă. Este posibil să nu ți se mai pară că este o insultă. Omul acela o să ți se pară prost și atât. Sau, dacă vei privi dintr-o perspectivă și mai amplă, îți vei da seama că are dreptate “Asta nu este o insultă. Nu a spus nimic rău.”
Am auzit că s-a întâmplat o dată – nu știu dacă este adevărat sau nu – am auzit și eu această anecdotă. Un ziar scria mereu împotriva lui Richard Nixon, tot timpul îl defăimau, îl comdamnau. Așa că Richard Nixon s-a dus la editor și l-a întrebat: „Ce faci, domnule? Scrii tot timpul minciuni despre mine și știi foarte bine că sunt minciuni!”
Editorul a spus: „Da, știu că scriem minciuni despre dumneavoastră, dar dacă am începe să scriem adevărul ați avea și mai multe probleme!”
Așa că dacă cineva spune ceva rău despre tine, chiar dacă minte, mai gândește-te. Poate că ceea ce spune ți se potrivește. Doar când ești stabilit în propriul Sine, te poți vedea așa cum ești, te poți privi detașat.
Patanjali spune că abhyasa – practica interioară constantă – este efortul de a fi ferm stabilit în propriul Sine. Înainte de a realiza o acțiune exterioară, orice acțiune, interiorizează-te. Mai întâi încearcă să îți percepi Sinele – măcar pentru o clipă – și acțiunea ta va fi cu totul altfel. Nu se va mai încadra în vechiul tipar subconștient. Va fi ceva nou, va fi o reacție vie. Încearcă! De fiecare dată înainte de a face ceva, interiorizează-te, pentru că până acum ai reacționat numai pe bază de automatisme, ca un robot. Te învârteai mereu în același cerc.
Gurdjieff spunea că: „Omul este o mașină în starea în care este acum. Devii om doar în clipa în care devii conștient.” Și acest efort constant de a fi stabilit în tine însuți te va face conștient, te va face să nu mai acționezi mecanic, te va face imprevizibil, liber, spontan. Atunci vei putea să îți păstrezi buna dispoziție și atunci când cineva te insultă, înainte nu ai fi fost capabil să râzi de așa ceva. Cineva te poate insulta, iar tu în schimb să îi dărui iubire; nu ai mai putut niciodată să faci asta înainte. Se naște ceva nou. Acum creezi în tine o ființă conștientă.
Înainte de a te lansa în orice acțiune, pentru că a acționa înseamnă exteriorizare, orientare către exterior, către ceilalți. Înainte de a pleca, aruncă o privire, adâncește-te în esența ființei tale. Mai întâi trebuie să te interiorizezi.
Sufiții urmăresc să facă asta permanent, în tot ceea ce spun sau fac; când se așează, când se ridică, orice ar face…. Când se ridică, un discipol sufit se gândește la Dumnezeu. De fiecare dată când vrea să facă ceva el spune Allah! Când se așează el spune Allah! Când se ridică, spune Allah! Dacă nu este posibil să spună cu voce tare, atunci spune în gând. Fiecare acțiune este consacrată. Și treptat, această consacrare îl ajută să fie în permanență detașat, să realizeze delimitarea ce există între el și acțiunea pe care o realizează.
Și pe măsură ce această delimitare se adâncește, el devine capabil să acționeze complet detașat, poate privi acțiunile sale ca și cum nu el ar fi autorul. Repetând tot timpul Allah ajunge să își dea seama că nu el, ci Allah acționează. „Nu eu acționez. Eu sunt doar un vehicul sau un instrument.” Și pe măsură ce această delimitare se adâncește, răul dispare. Nu mai poți face nimic rău. Poți să faci rău doar atunci când nu există nicio delimitare între autor și acțiune. Altfel binele se realizează automat.
Cu cât delimitarea dintre autor și acțiune este mai clară, cu atât acesta este mai puternic în bine. Viața devine sacră. Corpul devine un templu. Tot ceea ce faci conștient, stabilit în propriul sine este abhyasa.

Cum să îți atingi și dezvălui întregul potențial

Cea mai bună variantă a ta este Sinele

În acest moment, foarte mulți oameni aleg gândirea pozitivă, cu speranță și optimism. Este o perioadă a îmbunătățirii propriei persoane, care țintește spre o viață de sănătate înfloritoare, atât mental cât și corporal.

Dar care este cea mai bună variantă a ta și cum să o găsești? Nu pare ușor de definit și există multă confuzie. Dacă dorești să ai o carieră de succes, cum poate fi aceasta în echilibru cu celelalte valori precum să fii cinsit, să ai o familie iubitoare, să nu te mai opui celorlalți? Succesul, așa cum îl vedem de multe ori în societate, pare să fie atins de oameni foarte competitivi, egoiști sau care trișează. Unde apare cea mai bună variantă a fiecăruia? Prin predare, acceptare și comportament uman? Oare asta înseamnă că vei fi folosit de ceilalți?

Cea mai bună variantă a ta tinde să fie o noțiune vagă. Există chiar oameni care se ascund de provocările vieții, fiind pasivi, pentru a-și păstra imaginea despre sine ca fiind virtuoși, morali sau spirituali.

O definiție clară ar fi că Sinele tău este deja cea mai bună versiune a ta. Sinele tău este prezent aici și acum. În practica meditației, vii în contact cu Sinele tău, prin liniștirea minții. Ceea ce prețuiești mai mult în viață: dragostea, compasiunea, creativitatea, intuiția, curiozitatea, evoluția personală vin chiar de la sursă, care este Sinele superior.

Nu trebuie să muncești pentru a creea aceste valori. Ele sunt înnăscute fiecărei ființe umane. Motivul pentru care nu realizezi acest adevăr este că pura conștiință este blocată atunci când atenția este ocupată de gânduri sau senzații. Trăiești povești create din nevoile egeo-ului, dorințe, condiționări vechi și altele. Dar fiecare element din povestea ta este o construcție mentală asamblată la întâmplare în trecut, începând din copilărie.

Cum să îți cultivi potențialul

Potențialul uman este dincolo de povești și construcții mentale. Este infinit, pentru că indiferent câte gânduri ai, câte acțiuni faci sau câte cuvinte folosești, există o infinitate de multe altele. Aceasta este singura definiție a potențialului uman până la urmă.
În termini practici, este important să lași potențialul tău infinit să se dezvăluie în fiecare zi. Aceasta se întâmplă mai ales atunci când nu mai participi la o imagine de sine construită. O poveste nu face decât să hrănească imaginea de sine care satisfice ego-ul.
Cultivarea contactului cu sinele nostru se face prin meditație. Iar atunci când nu suntem în meditație, alegem în mod conștient să ne aliniem la astfel de valori:
– încetez să mă mai lupt și să mă opun, accept viața așa cum este;
– învăț să le spun celorlalți Da mai des și să îi accept;
– nu mai creez stress în viața altora și devin responsabil ca să reduc stresul în propria viață – stresul este mereu un semn de luptă;
– mă îndepărtez de situațiile negative și nu mă implic în astfel de situații;
– acționez cu dragoste și bunătate;
– în mod conștient, fac ceea ce consider corect în inima mea și nu fac ceva ce consider incorect.
Vocea sinelui este tăcută, dar în această listă proababil că găsești lucruri despre care știi deja că sunt corecte. Sinele ți-a influențat viața, chiar și atunci când te-ai simțit prins în propriul ego, imagine de sine sau circumstanțe exterioare. De fiecare dată când cauți sfatul sinelui, te vei apropia mai mult de a te identifica cu sinele.

Puterea vindecătoare a iubirii

Dragostea vindecă. Atunci când simțim dragoste suntem conectați la sinele nostru suprem, care este perfect. Prin urmare, cu cât mai mult simțim și apreciem perfecțiunea spiritului în viața noastră și a celor de lângă noi, cu atât mai mult ne vom simți vindecați și iubiți în mod profund.

De multe ori credem că nu suntem demni de a primi dragoste. Acest sentiment este cu atât mai puternic în rândul celor care luptă cu adicțiile de orice fel. Cei care caută să se recupereze, ar trebui să se deschidă să accepte dragostea celor din jur și să le dăruiască dragostea lor, dacă doresc să aibă success în găsirea stării de echilibru.

Dragostea de sine este cea mai importantă dragoste pe care o putem invita în viața noastră. Dacă ne pasă de noi înșine și ne iubim, atunci vom fi capabili să împărtășim dragoste și cu cei din jurul nostru. Una dintre poruncile biblice este Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți. Acesta este un îndemn spre dragoste, atât față de noi, cât și față de semenii noștri.

Iată câteva modalități de a ne mări inima și de a invita mai multă dragoste în viața noastră.

  1. Reconectarea cu adevărata menire în viață

Una dintre modalitățile de a cultiva dragostea de sine este să ne conectăm cu talentele noastre și cu menirea în viață. Fiecare persoană este unică și a fost dăruită cu calități și talente unice. Fiecare dintre noi se simte împlinit și valoros atunci când este conștient de aceste daruri, le dezvoltă și le pune în folosul semenilor săi. Pe măsură ce ne descoperim pasiunile, devenim entuziasmați să le dăruim. Lumina care strălucește prin noi îi inspiră și pe ceilalți și așa atragem în viața noastră persoane pozitive și pline de iubire.

Legea dharmei, sau a menirii în viață este una dintre legile succesului.

  • Iertarea de sine

A ne ierta pe noi înșine face loc pentru mai multă dragoste în viața noastră. Lăsăm să plece amintiri sau sentimente de vină legate de acțiuni trecute, care au avut menirea lor în procesul de evoluție. Dacă nu treceam prin ele, nu puteam învăța lecția pe care ne-au adus-o. Acceptându-ne așa cum suntem acum putem merge mai departe plini de compasiune față de ceea ce suntem și cu încredere. Putem să le oferim iertarea noastră celorlalți pentru a construi relații mai puternice și de încredere, acceptându-i pe ceilalți așa cum sunt.

  • Vorbirea pozitivă cu și despre noi înșine

De multe ori, păstrăm povești dăunătoare despre cine credem că suntem, pe care continuăm să ni le repetăm. Deși este o provocare, stă în puterea noastră să ne schimbăm gândurile și în consecință și pe noi înșine. Atunci când vorbim pozitiv și încurajator cu noi înșine, așa cum un părinte plin de iubire și bunăvoință ar vorbi cu copilul său, atunci dăm drumul ideilor vechi care nu ne mai servesc și putem îmbrățișa oportunități și începe din nou.

  • Meditația

Rămânerea în tăcere și fără gânduri ne ajută să ne conectăm cu natura noastră esențială: cu spiritul. Atunci când medităm aducem la tăcere curentul continuu de gânduri din mintea noastră și ne cufundăm într-un ocean de conștiință și dragoste. Atunci când practicăm meditația, reculegerea, statul în tăcere deplină în mod regulat ne va permite să ne reconectăm cu spiritul des și de fiecare data ne va aduce dragoste, echilibru și calm în viața de zi cu zi.

  • Recunoștința

Recunoștința este unul dintre cele mai binefăcătoare sentimente. Atunci când apreciem totul și pe toți din viața noastră, ego-ul se dă la o parte. Ne simțimim ancorați în momentul prezent, plini de dragoste și simțim bucuria de a experimenta fiecare clipă. Cu cât recunoștiința devine mai mare, cu atât avem inima mai plină de dragoste.

Pentru a putea aprecia totul în viața noastră, avem înțelepciunea să recunoaștem că tot ceea ce ni se întâmplă – chiar dacă privit pe moment și rupt din contex poate părea neplăcut – are un loc în planul vieții noastre și tot aduce ceva bun. Dacă privim un pic retrospectiv recunoaștem cu siguranță situații care atunci când le-am trait ne-au adus discomfort sau durere dar care au făcut loc pentru o dezvoltare benefică.

  • Timpul petrecut cu persoanele iubite

Petrecând timp cu persoane care ne susțin începem să împărtășim dragostea pe care o găsim în noi înșine. Petrecând timp făcând activități placute, cum ar fi plimbările în natură sau un picinic, putem să ne bucurăm de compania celuilalt și să creăm legături mai strânse.

  • Dăruirea

Dăruiți timpul pe care îl aveți, ajutor, bună dispoziție, suport sau chiar bunuri materiale dacă puteți. Oricât de dificilă poate părea uneori viața noastră, cineva are nevoie de atenția, energia sau talentele noastre unice. Făcând voluntariat pentru cauze care sunt importante pentru noi, cum ar fi copiii sau animalele, poate să ne ajute să ne simțim împliniți și conectați cu cei din jurul nostru. Viața este o continuă dăruire și primire, să nu punem niciodată stop acestei legături, lăsând viața să curgă prin noi.