Etichetă: evolutie

Lotusul în mâl înflorește

Atât suferința, cât și fericirea sunt de natură organică, ceea ce înseamnă că ambele sunt tranzitorii. Floarea, când se usucă, devine compost. Compostul poate ajuta la creșterea unei noi flori. În mod similar, fericirea este organică și efemeră prin natură. Poate deveni suferință și suferința se poate metamorfoza din nou în fericire.

Dacă privești cu atenție o floare, vezi că este alcătuită doar din elemente care par să nu aibă legătură cu ea.  În acea plantă există un nor. Desigur, știm că un nor nu este floare, însă fără el floarea nu poate exista. Dacă nu există nori, nu avem nici ploaie și nici viața nu poate crește. Nu trebuie să fii un visător ca să vezi un nor plutind într-o floare, este chiar acolo, ca lumina soarelui.

La o privire și mai atentă, vom vedea o mulțime de alte lucruri, precum pământul și mineralele. Fără ele, o floare nu poate exista. Așadar, este un lucru cert că planta găzduiește doar elemente din exterior. Nu poate exista de una singură. Ea se află în strânsă legătură cu tot ce o înconjoară. Nu poți înlătura din floare lumina soarelui, pământul sau norul.

În fiecare dintre centrele noastre de practică Plum Village din întreaga lume, avem un iaz cu lotuși. Toată lumea știe că trebuie să existe mâl pentru ca aceștia să crească. Mâlul nu miroase prea bine, însă florile sunt cu totul altceva. Dacă nu ai mâl, lotusul nu va ieși la iveală. Nu poți crește flori din marmură. Lotusul în mâl înflorește.

Este posibil, desigur, să te împlotmolești în mâlul vieții. La fel de ușor poți observa mizeria care te înconjoară. Cel mai greu lucru de practicat este să nu îți dai voie să fii copleșit de disperare. Când ești copleșit, oriunde te-ai uita, te simți încolțit de suferință. Te simți de parcă cel mai rău lucru ți se întâmplă ție. Dar trebuie să ne amintim că suferința este un fel de mâl de care avem nevoie pentru a obține bucurie. Fără suferință, nu există fericire. Nu ar trebui să privim cu ochi răi mâlul. Trebuie să învățăm cum să ne acceptăm și să ne ocrotim propria suferință, suferința lumii, dând totodată dovadă de multă tandrețe.

Când locuiam în Vietnam în timpul războului, era dificil să ne vedem calea prin acel mâl întunecat și greoi. Părea că distrugerea va continua pur și simplu. În fiecare zi, oamenii mă întrebau dacă, după părerea mea, războiul se va termina curând. Era foarte dificil de răspuns, deoarece nu se întrevedea niciun sfârșit. Dar știam că dacă aș fi răspuns Nu știu acest lucru nu ar fi făcut decât să le încolțească semințele disperării. Așadar, atunci când oamenii îmi puneau acea întrebare, le răspundeam: Totul este efemer, chiar și războiul. Se va termina într-o zi. Știind acest lucru, ne puteam continua munca pentru pace. Și, într-adevăr, războiul s-a încheiat. Acum, foștii dușmani de moarte tranzacționează și circulă încolo și încoace, iar oamenii din întreaga lume se bucură de practica învățăturilor tradiției noastre despre mindfullness și pace.

Dacă știi cum să folosești mâlul, poți crește lotuși frumoși. Dacă știi să folosești corect suferința, poți aduce fericire. Avem nevoie de ceva suferință pentru a face fericirea posibilă. Și mulți dintre noi au suficiente încercări ca să poată realiza asta. Nu trebuie să creăm mai multe.

Extras din cartea Lotusul în mâl înflorește, Thich Nhat Hanh

Cum ar putea să arate Conștiința Universală?

Iată cum o descrie Henry Margenau – profesor de fizică la Universitatea Yale:

Cunoașterea ei nu implică doar întregul prezent, ci și toate evenimentele din trecut. Așa cum gândurile noastre pot studia și cunoaște orice punct din spațiu, Conștiința Universală poate călători la voință înainte și înapoi în timp.

În cazul în care conștiințele noastre individuale fac parte integrantă din această Conștiință Universală, înseamnă că și ele au o natură care transcede timpul și spațiul. Dacă așa stau lucrurile, atunci de ce ne simțim noi atât de separați? De ce ne simțim niște indivizi închiși în interiorul acestui corp? De ce ne tulbură atât de tare întrebarea dacă dispunem de un liber arbitru sau dacă regulile jocului au fost deja stabilite, încă de la începutul creației? Toate aceste caracteristici nu par să corespundă unor conștiințe individuale care fac parte integrantă din Conștiința Universală.

Margenau crede că senzația universalității este ascunsă de constrângerile fizice ale corpului nostru. Aceste limitări nu sunt însă absolute și există destui oameni de-a lungul istoriei care au reușit să le transceadă. Toate marile tradiții spirituale sunt pline de exemple, atestând că, dacă sunt urmate anumite prescripții, natura umană poate redeveni universală, divină, sacră.

Asta nu înseamnă că limitările corpului uman nu sunt reale. Una dintre cele mai tulburătoare limitări este maniera foarte strictă în care percepem noi timpul. Pentru a scoate în evidență capacitatea noastră de a vedea numai un crâmpei îngust din imensa panoramă a timpului, Margenau folosește metafora fantă a timpului. Așa cum noi nu putem vedea decât o bandă îngustă din întregul spectru electromagnetic, pe care o numim lumină, la fel, noi nu putem percepe decât un fragment minuscul din timpul total, pe care îl numim prezent. Această limitare ne face să ne simțim prinși în capcana timpului, a unei singure vieți,a cărei destinație finală este moartea.

Un alt obstacol major în calea utilizării naturii subtile și universale a conștiinței noastre este ceea ce Margenau numește zidul personal. Acesta generează senzația dominantă a izolării individuale și ne conferă o identitate și un ego. La apogeu, el creează un sentiment de singurătate care poate fi perceput ca fiind extrem de opresiv și de morbid, uneori chiar fatal.

În afara fantei timpului și a zidului personal, care ne împiedică să ne identificăm cu Conștiința Universală, mai există un ingredient important de care depinde statutul nostru de oameni, așa numitul zid stochastic. Cuvântul stochastic derivă din grecescul stochos, care înseamnă țintă, scop sau bănuială. Conceptul face trimitere la incertitudinea condiției umane, și cine poate contesta acest lucru? Niciun om nu își trăiește viața ca și cum aceasta ar fi fixă și determinate (nici chiar cei care cred în determinism).

Margenau sugerează că motivul pentru care ni se pare că viața noastră este străbătută de incertitudine are legătură cu nivelul invizibil, tăcut, subatomic al lumii, care este într-adevăr incert. Situația nu este însă disperată. Dimotrivă, tocmai incertitudinea care domnește în acestă lume permite existența liberului arbitru, cel puțin la nivel teoretic. În afara incertitudinii mai este necesar însă un element, și anume posibilitatea de a alege. Margenau susține că aceste două elemente – libertarea de a alege și evenimentele aleatorii – contribuie în egală măsură la realitatea liberului arbitru uman.

În viziunea lui Margenau nu există limitări ale nivelului suprem al Conștiinței: Conștiința Universală nu este limitată de fanta timpului sau de zidul personal. Cunoașterea ei nu depinde de probabilitățile cuantice. Conștiința Universală nu are nevoie de memorie, pentru simplul motiv că poate percepe simultan toate lucrurile din trecut, prezent și viitor.

Metafora lui Margenau referitoare la fanta timpului are nenumărate implicații pentru cunoașterea umană. Una dintre aceste implicații se referă la facultatea memoriei. Cu cât fanta este mai mare, cu atât mai puțin suntem limitați de timp și cu atât mai ușor este să ne aducem aminte. Dacă fanta este foarte îngustă, memoria noastră nu are acces la diferite momente temporale. Dacă fanta nu este foarte ascuțită, dar este neclară, memoria noastră va fi la fel de inexactă. Toate problemele asociate cu memoria pot fi concepute metaforic ca fiind generate de variațiile marginilor fantei timpului, sau de fluctuațiile lățimii ei. Pentru toate aceste probleme există un remediu universal: întoarcerea conștiinței individuale la Conștiința Unică și fuziunea cu ea.

De multe ori, aceste limitări se manifestă într-o măsură mai mare sau mai mică chiar în viața oamenilor obișnuiți. Spre exemplu, fanta timpului se poate dilata suficient de mult pentru a le permite acestora stări de premoniție sau de cunoaștere a viitorului. La rândul lui, zidul personal se poate reduce, permițându-le oamenilor să experimenteze o empatie sănătoasă sau o stare de comuniune cu alte persoane sau obiecte. Iată cum descrie Margenau acest process pozitiv: Reducerea zidului personal amplifică senzația identității noastre cu ceilalți. Ea se petrece frecvent în cazuri de simpatie neobișnuită sau de iubire față de ceilalți, în stări de empatie spontană ca urmare a concentrării atenției, în meditație, vise și în acele experiențe personale care revelează existența realităților alternative. Se poate petrece de asemenea în rugăciune, atunci când individual fuzionează cu Conștiința Universală. Reducerea zidului personal permite apariția percepțiilor extrasenzoriale sub forma unor informații concentrate sau a citirii altor minți.

Modalitățile prin care aceste fluctuații pot fi produse în mod intenționat sunt cunoscute de mii de ani. Toate marile tradiții spirituale umanității prezintă tehnici care, dacă sunt urmate cu rigurozitate, pot modifica radical lățimea fantei timpului și înălțimea sau rigiditatea zidului personal. Ele ne învață cum ne putem realiza aspectele eterne și infinite ale ființei noastre, ajungând să îl cunoaștem astfel pe Dumnezeu, pe Tao, Principiul Universal sau Unic. Confruntarea neașteptată cu realitatea subtilă poate fi extrem de șocantă și absolut zguduitoare. Poate cea mai tumultoasă expresie a acestei experiențe constă în folosirea drogurilor halucinogene. Acestea pot distruge în câteva secunde fanta timpului și zidul personal. În funcție de diferiți factori complecși, omul poate descrie experiența ca extaz, conștiință superioară sau teroare cruntă. De aceea, decizia de a încerca să intri în contact cu această realitate a sinelui nu trebuie niciodată luată în orice condiții. Ea trebuie urmărită exclusiv în spiritual devoțiunii, din dorința profundă de a cunoaște Adevărul Suprem, și nu doar din simpla recreație.

Margenau ne recomandă să respectăm fanta timpului și zidul personal , căci există motive temeinice pentru ca acestea să fie considerate adevărate binecuvântări pentru existența umană finită. Deși ne limitează conștiința, ele ne ajută să ne păstrăm intactă identitatea până în momentul în care ne simțim cu adevărat pregătiți să începem adevărata căutare de sine.

Mai deveme sau mai târziu, fanta timpului trebuie totuși lărgită, iar zidul personal și cel stocastic trebuie fisurate, căci numai în acest fel ne vom putea realiza natura divină și universală.

Extras din Recuperarea sufletului – o căutare științifică și spirituală, Dr. Larry Dossey, Editura Firul Ariadnei

Ar putea să vă mai intereseze și Spiritul și materia.

Timpul și managementul stresului

Senzația lipsei de timp poate fi un factor de stres sau amplificator al său. Perpetua goană contra cronometru ne pune organismul într-o stare de surexcitare.

Iar privind în perspectivă timpul este o adevărată avuție. Nimic nu ni-l mai aduce înapoi odată trecut.

Se pare că singura soluție viabilă este să îmblânzim timpul, să îl luăm de partea noastră, să îl folosim cum se poate mai bine.

Iată câteva metode care ne pot ajuta să ne folosim timpul mai bine și să devenim stăpâni ai timpului nostru:

  1. Starea de prezență face ca timpul să fie al nostru. Fiind prezenți aici și acum, folosim în cel mai bun mod timpul pe care îl avem la dispoziție. Iar starea de prezență înseamnă să fiu implicat în ceea ce fac, să fiu atent, să știu ce aleg și de ce aleg.

Exercițiu de prezență: conectarea cu respirația. Respir adânc, umflând abdomentul, sunt pentru câteva secunde atent la aerul care intră și iese pe nări, mă conectez cu propria respirație.

2. Listele. Faceți o listă cu ceea ce am de făcut. Listele sunt fișiere cu acțiuni. Bifați acțiunile după împlinire și simțiți starea de satisfacție pe care v-o dă lucrul bine făcut.

3. Valorile și proiectele. Făceți-vă timp pentru a vă stabili valorile și proiectele de viață. Este un exercițiu foarte util care vă conectează la esența dumneavoastră, la ceea ce vă doriți, la ceea ce este important pentru dumneavoastră. Această activitate necesită o retragere din fluxul zilnic și intrarea întro stare meditativă, interogativă, receptivă. Aveți o atitudine de curiozitate față de propria ființă și acceptați toate răspunsurile care vă vin. Acceptați și stările grele sau negative, doar priviți-le. În ele se găsesc răspunsuri foarte importante și dacă reușiți să le descifrăm, devin adevărați ghizi.

4. Atunci când sunteți grăbiți, căutați starea de luciditate. De multe ori starea de grabă este un impuls necesar, dar care continuă inutil. Graba poate fi și o stare căpătată. Dacă trăim într-un mediu unde toată lumea este stresată, grăbită, cu impresia că are prea multe pe cap, pare normal să adoptăm și noi această atitudine. Aduceți-vă aminte cine sunteți, care vă sunt valorile, prioritățile și nu vă lăsați co-optat automat în stări de stress inutile și contraproductive.

5. Prioritizare. Fiecare lucru are importanța lui, așa că alegeți ceea ce este important.

6. Repunerea la punct: oare chiar este nevoie să faceți tot ceea ce faceți? Oare toate acțiunile au semnificație, sens, sunt benefice mai ales pentru dumneavoastră, dar și pentru cei implicați?

7. Importanța timpului de refacere. Perioadele de somn, de odihnă, de recreere sau de reîncărcare a bateriilor sunt foarte importante. Astfel, rezervați-vă timp în agenda pentru somn, plimbat sau jogging prin parc, pentru un masaj, pentru o sesiune de relaxare. Corpul, mintea și spiritul dumneavoastră au nevoie de ele.

8. Renunțați la tot ceea ce vă mănâncă inutil energia, cum ar fi discuțiile teoretice în contradictoriu, drumurile în plus, activitățile distractive de unde vă întoarceți foarte obosit psihic.

9. Fiți darnic cu timpul dumneavoastră. Poate ați auzit de legea dăruirii și a primirii. Există o lege universală care ne spune să dăruim tot ceea ce avem nevoie pentru a primi tot ceea ce avem nevoie: dragoste, atenție, bani, timp. Dați-le timp oamenilor din viața dumneavoastră, nu puneți presiune pe ei. Chiar și atunci când așteptați ceva de la ei și întârzie, gândiți-vă că poate ei vă dau timp prin această întârziere să faceți ceva ce amânați de mult, cum ar fi să vă sunați părinții. Chiar dacă sunteți prins în trafic sau la coadă la supermarket, folosiți acest timp pentru ceva util sau chiar pentru a spune o rugăciune. Dați-le timp celor din jurul dumneavoastră și ei vă vor da timp la rândul lor.

10. Aduceți-vă aminte că scopul timpului este să îl folosim cât mai bine. Timpul nostru este limitat aici pe pământ, iar când ne uităm în spate, mereu cele mai memorabile momente sunt cele în care am iubit și ne-am simțit iubiți, în care am fost bucuroși, în care am râs, în care am îndrăznit, în care am avut încredere și am spus da vieții.

Teamă de reușită?

Sentimentul de teamă de eșec este destul de cunoscut.  Dar se vorbește mult mai puțin de teama de eșec, care este și ea o frână în calea succesului și a împlinirii personale.

Dorința de reușită poate să fie incitantă, tumultoasă, dar câteodată și acompaniată de sentimente de îndoială și neliniște. Vi s-a întâmplat să simțiți această indispoziție?

Munca dumneavoastră începe să aducă roade, beneficiați de o promovare profesională sau afacerea dumneavoastră este în creștere, lucrurile merg bine și pe plan personal sau sunteți în sfârșit în relația pe care v-o doriți și dintro dată vă simțiți depășiți. Începeți să vă chestionați asupra capacității dumneavoastră de a gestiona reușita și poate începeți să vă convingeți singuri că nu meritați această reușită (tocmai ați cunoscut simptomul impostorului).

Întrun fel, astfel de manifestări sunt normale, dar este important să le cunoaștem cauza pentru a putea să trecem peste ele și să avansăm senini pe drumul reușitei. Iată câteva secrete care vă pot fi de folos:

Învățați să acceptați succesul

Universul nu vă va da ceva ce nu puteți gestiona. – Gabby Bernstein

Ceea ce înseamnă că lucrurile se produc chiar în momentul în care sunteți pregătiți pentru a le gestiona. Gabrielle Bernstein, expert în dezvoltare personală, recomandă să devenim mai indulgeți față de propria persoană și să încetăm judecățile negative asupra propriei persoane.

Iată câteva sugestii pozitive pe care le putem folosi : Sunt pregătită să reușesc. Accept că pot să reușesc. Merit ceea ce mi se întâmplă și am capacitatea de a gestiona succesul.

Puneți sub semnul întrebării credințele false

Credințele noastre sunt una dintre cele mai importante frâne în calea reușitei. Aceste credințe provin din copilărie, din educație, din propria cultură etc.

Una dintre ele este să asociem succesul cu meritul și deci cu efortul. În lumea occidentală avem credința că succesul vine cu dificultate, trebuie să-l câștigăm cu sudoarea frunții. Așa că ne vine greu să acceptăm reușita dacă nu vine cu durere, eșecuri, ore lungi de muncă îndârjită.

Să vă întrebați asupra propriei definiții a succesului este o etapă importantă. Oare succesul trebui legat doar de efort? Oare nu are mai degrabă legătură cu a ieși din propria zonă de confort? Cu a lua decizii curajoase? Cu a fi capabili să sesizăm oportunitățile și să acționăm în momentele potrivite?

Pregătirea pentru schimbare

Să reușim implică inevitabil schimbare! Succesul este acompaniat de schimbarea obișnuințelor, a vieții de zi cu zi dar și a felului cum sunteți privit de ceilalți.

Teama de success este deci legată de teama de schimbare: de ce să ieșim din zona de confort? De ce să schimbăm o existență care are repere clare și care în definitiv vă pare confortabilă?

Această teamă se traduce deci prin întrebări de genul: voi fi furat de reușită? Ce vor crede prietenii mei? Va trebui să muncesc mai mult? Voi avea timp pentru familia mea? Este asta ceea ce îmi doresc cu adevărat?

Dacă sunteți asaltați de asemenea întrebări, este esențial să vă recitiți obiectivele și misiunea. Gândiți-vă la motivele care v-au făcut să vă angajați pe acest drum și la motivația dumneavoastră profundă. Vizualizați drumul parcus și confruntați situația actuală cu cea pe care v-o imaginați.

Cu cât vă veți face o imagine mai clară despre reușită și despre schimbarea pe care aceasta o presupune, cu atât veți fi mai pregătiți pentru a rezolva problemele care se ivesc pe calea împlinirii și a reușitei.

Mult success și să vă bucurați de reușite!

Cei șase stâlpi ai stimei de sine

Nathaniel Branden, în cartea Cei șase stâlpi ai stimei de sine explică în ce măsură o stimă de sine sănătoasă ne ajută în viață. În continuare vom prezenta extrase din această carte.

Prin stima de sine înțeleg mai mult decât sentimentul de a merita să trăim. Stima de sine este trăire și experiența directă a faptului că suntem potriviți pentru viață și cerințele ei. Mai specific:

  1. încredere în abilitatea noastră dea gândi și de a face față provocărilor vieții și
  2. încredere în dreptul fiecăruia de a avea success și de a fi fericit, sentimentul că merităm, că putem să ne dorim și să pornim înspre realizarea prorpiilor nevoi și idealuri, că putem să trăim conform propriilor valori și că ne putem bucura de fructele eforturilor noastre.

Încrederea în propria minte și în dreptul de a fi fericit a fiecărui individ este baza stimei de sine.

Nivelul stimei de sine are consecințe profunde asupra fiecărui aspect al existenței noastre: cum ne descurcăm la locul de muncă, cum interacționăm cu oamenii, cât de mult vom evolua, dacă ne vom îndeplini visele, iar pe plan personal, de cine ne vom îndrăgosti, cum vom interacționa cu partenerul nostru, cu copii și prietenii și ce nivel de fericire vom atinge.

Există o legătură pozitivă între stimă de sine sănătoasă și o varietate de alte trăsături care ne determină capacitatea de realizare și de fericire. O stimă de sine sănătoasă se corelează cu rațiune, realism, intuiție, creativitate, independență, felxibilitate, abilitatea de a face față schimbării, admiterea și corectarea propriilor greșeli, bunăvoință și cooperare. O stimă de sine scăzută se corelează cu iraționalitate, fuga de realitate, rigiditate, teamă de nou și de nefamiliar, conformitate excesivă sau rebeliune excesivă, atitudine de apărare continuă, comportament de plângere continuă sau de control excesiv, teamă și ostilitate față de ceilalți. Este evidentă logica dintre aceste corelații. Stima de sine susține viața și creșterea și este vitală în supraviețuire, adaptare și împlinire.

O stimă de sine crescută caută provocările și idealurile care merită împlinite. Iar îndeplinirea acestor idealuri duce la creșterea stimei de sine. O stimă de sine crescută caută doar familiarul, siguranța și orice nu este solicitant. Iar confruntararea exclusivă cu familiarul și ceea ce nu este solicitant, scade stima de sine.

Cu cât avem o stimă de sine mai solidă, cu atât suntem mai bine echipați să ne confruntăm cu provocările care apar în viața personală sau în carieră, cu atât mai repede ne ridicăm după o cădere și avem mai multă energie să o luăm de la capăt. (Un număr foarte mare de antreprenori au la activ unul sau mai multe falimente, eșecurile nu i-au descurajat).

Cu cât avem o stimă de sine mai mare cu atât mai ambițioși și tindem să evoluăm, nu neapărat în sens financiar, ci în sensul speranțelor pe care le avem de la viață, ceea ce dorim să trăim pe plan emoțional, intelectual, creativ, spiritual.

Cu cât stima de sine este mai scăzută, cu atât aspirăm la mai puțin și atingem și mai puțin. Ambele tendințe par să producă efectul de a se auto-susține și auto-perpetuare.

Cu cât stima de sine este mai mare, cu atât mai mult dorim să ne exprimăm, reflectând bogăția interioară. Cu cât stima de sine este mai mică, cu atât avem mai multă nevoie de a dovedi, trăind mecanic și inconștient. Cu cât este mai mare stima de sine, cu atât suntem mai deschiși, onești, cu aptitudini de a comunica cu alți oameni, pentru că suntem convinși că gândurile noastre sunt valoroase și de aceea mai degrabă dorim claritate. Cu cât stima de sine este mai scăzută, cu atât vom avea o comunicare evazivă, nepotrivită datorită incertitudinii asupra gândurilor și sentimentelor proprii sau datorită temerii față de răspunsul pe care l-am putea primi.

Cu cât avem o stimă de sine mai mare, cu atât mai mult tindem să formăm relații de calitate și să nu ne angrenăm în relații toxice. Motivul este că ceea ce se aseamănă se adună și o persoană cu stimă de sine ridicată, va atage o persoană cu stimă de sine ridicată. Vitalitatea și expansiunea celorlalți par mai atrăgătoare pentru o persoană cu stimă de sine crescută decât golul și dependența.

Un principiu important al relațiilor umane este că tindem să ne simțim mai confortabil cu persoane care au același nivel de stimă de sine ca noi. Indivizii cu stimă de sine crescută sunt atrași de indivizi cu stimă de sine cresctută. Dar între două persoane care au nivel de stimă de sine foarte scăzută apare o relație total dizarmonioasă pentru că uniunea a două găuri nu produce o culme.

Cu cât avem o stimă de sine mai mare, cu atât suntem mai înclinați să îi tratăm pe ceilalți cu respect, bunăvoință, intenții bune și corectitudine – pentru că nu îi percepem ca pe o amenințare, iar respectul de sine este fundația respectului față de ceilalți. Cu o stimă de sine crescută nu ne grăbim să interpretăm relațiile ca fiind răuvoitoare sau în termeni adverși. Nu intrăm în relații cu așteptări automate de umilință, respingere, trișerie sau trădare. Contrar credințelor că orientările individualiste inclină spre comportamente antisociale, cercetările au arătat că un sens dezvoltat al valorii personale și de autonomie este în corelație cu bunătatea, generozitatea, cooperarea socială și spiritul de ajutor reciproc.

Cercetările au arătat de asemenea că un grad ridicat de stimă de sine este unul dintre cei mai buni predictori ai nivelului de fericire pe care îi va atinge un individ, așa cum discută D. G. Meyers în Căutarea fericirii. În mod logic, un nivel scăzut de încredere în sine se corelează cu nefericirea.

În relațiile de cuplu

Este ușor de intuit importanța stimei de sine în succesul relațiilor de dragoste. Nu există o barieră mai importantă pentru o relație de dragoste de succes decât teama că nu merităm dragostea sau că destinul personal este să fim răniți. Astfel de credințe dau naștere la profeții care se auto-îndeplinesc.

Atunci când mă consider merituos și demn de iubire (lovable) aceasta este fundația pentru a îi aprecia și a-i iubi pe ceilalți. Relația de dragoste pare naturală, bunăvoința și compasiunea par naturale. Am ceva de oferit și nu sunt prins în sentimente defensive, am un fel de surplus emoțional pe care îl pot canaliza în dragoste. Iar fericirea nu mă face anxios. Încrederea în competența mea și simțul că sunt merituos mă face să am încredere în abilitatea ta de a le vedea și de a le aprecia. Iată din nou o profeție care se auto-îndeplinește.

Dar atunci când lipsesc respectul și bucuria față de propria persoană, am foarte puține lucruri de dăruit în afară de propriile nevoi neîmplinite. Atunci când sunt sărac emoțional îi văd pe ceilalți ca surse de aprobare sau dezaprobare. Nu îi apreciez pentru ceea ce sunt în esența lor. Văd doar ceea ce pot sau nu pot face pentru mine. Nu caut oameni pe care să îi pot admira și cu care să pot împărtăși bucuria și aventura vieții. Caut oameni care nu mă vor condamna și care vor fi eventual impresionați de masca mea. Dar capacitatea mea de a iubi rămâne nedezvoltată.

Stima de sine în sensul bun al cuvântului este ca un sistem imunitar al conștiinței aducând reziliență, putere și capacitate de regenerare. Așa cum un sistem imunitar puternic nu garantează că cineva nu se va îmbolnăvi niciodată, dar îl face mai puțin vulnerabil și mai bine echipat pentru a se vindeca. Deci un nivel sănătos de stimă de sine nu garantează că o persoană nu va suferi de anxietate sau depresie în fața dificultăților vieții, dar îl face mai puțin succeptibil de asta și mai bine pregătit pentru a face față, a reporni și a transcende dificultățile sau provocările. Oamenii cu stimă de sine mare pot fi puși la pământ de prea multe probleme, dar cu siguranță se pot ridica mai repede.

Sunt șase pilieri ai stimei de sine:

Practica trăirii conștiente

Practica acceptării de sine

Practica responsabilității proprii

Practica asertivității (caracteristica unei persoane care își exprimă cu ușurință punctual de vedere și interesele fără anxietate și fără a le nega pe ale celorlalți)

Practica trăirii cu intenție

Practica integrității personale

Practica trăirii conștiente

Dacă nu adaug un nivel potrivit de conștiință în activitățile mele, dacă nu acționez asumat, acestea duc la o diminuare a sentimentului de eficacitate și stimă de sine. Nu ne putem simți competenți sau valoroși atunci când suntem dominați de o ceață mentală. Mintea noastră este de bază pentru supraviețuire. Trădați-o și stima de sine va avea de suferit. Evadarea și permanenta confuzie sunt semne de trădare.

Prin alegerile pe care le facem între a gândi sau nu, între a fi sau nu responsabil, între a păstra un sens al realității și a evada complet stabilim felul de persoană care suntem. Aceste alegeri se adună în interiorul nostru. Stima de sine este reputația pe care o căpătăm în interiorul nostru.

Practica acceptării de sine

Fără acceptare de sine, stima de sine este imposibilă. Dacă stima de sine este ceva ce experimentăm, acceptarea de sine este ceva ce facem. Altfel spus, acceptarea de sine este relația de prietenie pe care o dezvolt cu mine. În primul rând voi fi mereu de partea mea. Acceptarea de sine este dorința de a experimenta ceea ce îmi este propriu, fără a privi vreo parte din mine ca fiind străină. Accetarea de sine nu garantează ca un comportament nedorit nu va apărea niciodată, dar îi va micșora recurența.

Îmi voi asuma responsabilitatea pentru acțiunile mele și pentru atingere obiectivelor pe care mi le-am propus. Aceaste înseamnă că îmi asum responsabilitatea pentru viața mea și pentru starea mea de bine sau grija față de propria persoană.

 Practica asertivității

Să fiu asertiv cu mine însumi înseamnă să mă ridic pentru mine, să fiu cine sunt în mod deschis, să mă tratez cu respect în orice interacțiune umană.

Practicarea asertivității înseamnă să trăiesc autentic, să vorbesc din propriile convingeri și sentimente – ca un fel de viață, ca o regulă.

Asertivitatea va ține seamă de context. Mă voi exprima întrun fel atunci când mă joc cu un copil de trei ani și în alt fel atunci când sunt întro întâlnire oficială. Nu îmi voi trăda autenticitatea, dar voi rămâne focusat pe realitate. Câteodată asertivitatea înseamnă exprimarea unei idei noi, oferirea unui compliment, iar câteodată înseamnă să spunem nu sau să nu râdem la glume fără gust. Un nivel sănătos de încredere în sine cere ca să acționăm, să fim în arena și să ne punem la treabă.

Practica trăirii cu intenție

Să trăim cu intenție înseamnă să ne folosim puterea personală pentru a ne atinge scopurile alese: să studiem, să ne întemeiem o familie, să ne câștigăm existența, să începem o afacere, să aducem un nou produs pe piață, să rezolvăm o problemă științifică, să ne construim o casă de vacanță, să susținem o relație romantică fericită. Scopurile noastre ne conduc mai departe, ne pun la treabă abilitățile și cunoștiințele și ne energizează existența. 

Să trăim cu intenție însemmă să trăim productiv, ceea ce ne duce la necesitatea de a fi competenți. Productivitatea este faptul de a ne susține existența aducând la realitate gândurile noastre, stabilindu-ne obiective și lucrând pentru ele, aducând cunoaștere, bunuri și servicii la viață.

Practica integrității personale

Integritatea este integrarea idealurilor, convingerilor, standardelor, convingerilor și a comportamentului. Atunci când comportamentul este congruent cu valorile noastre, când idealurile și practica merg mână în mână, avem integritate.

Atunci când ne comportăm în feluri care sunt în conflict cu propriile valori, scădem în ochii noștri.

La un nivel simplu, integritatea personală ridică astfel de întrebări: sunt onest, demn de încredere și se poate conta pe mine? Îmi țin promisiunile? Fac lucrurile pe care le admir și evit lucrurile le care nu le admir? Sunt corect în relația cu mine și cu ceilalți?

Iată pe scurt care sunt cei șase stâlpi pe care autorul îi consideră temelia stimei de sine. Iar, din punctual său de vedere, stima de sine este temelia unei vieți reușite, iar dacă dorim să realizăm ceva în viața aceasta ar trebui să lucrăm la consolidarea și păstrarea stimei de sine.