Nathaniel Branden, în cartea Cei șase stâlpi ai stimei de sine explică în ce măsură o stimă de sine sănătoasă ne ajută în viață. În continuare vom prezenta extrase din această carte.
Prin
stima de sine înțeleg mai mult decât sentimentul de a merita să trăim. Stima de
sine este trăire și experiența directă a faptului că suntem potriviți pentru
viață și cerințele ei. Mai specific:
- încredere în abilitatea noastră dea gândi și de a face față
provocărilor vieții și
- încredere în dreptul fiecăruia de a avea success și de a fi
fericit, sentimentul că merităm, că putem să ne dorim și să pornim înspre
realizarea prorpiilor nevoi și idealuri, că putem să trăim conform propriilor
valori și că ne putem bucura de fructele eforturilor noastre.
Încrederea
în propria minte și în dreptul de a fi fericit a fiecărui individ este baza
stimei de sine.
Nivelul
stimei de sine are consecințe profunde asupra fiecărui aspect al existenței
noastre: cum ne descurcăm la locul de muncă, cum interacționăm cu oamenii, cât
de mult vom evolua, dacă ne vom îndeplini visele, iar pe plan personal, de cine
ne vom îndrăgosti, cum vom interacționa cu partenerul nostru, cu copii și
prietenii și ce nivel de fericire vom atinge.
Există
o legătură pozitivă între stimă de sine sănătoasă și o varietate de alte
trăsături care ne determină capacitatea de realizare și de fericire. O stimă de
sine sănătoasă se corelează cu rațiune, realism, intuiție, creativitate,
independență, felxibilitate, abilitatea de a face față schimbării, admiterea și
corectarea propriilor greșeli, bunăvoință și cooperare. O stimă de sine scăzută
se corelează cu iraționalitate, fuga de realitate, rigiditate, teamă de nou și
de nefamiliar, conformitate excesivă sau rebeliune excesivă, atitudine de
apărare continuă, comportament de plângere continuă sau de control excesiv,
teamă și ostilitate față de ceilalți. Este evidentă logica dintre aceste
corelații. Stima de sine susține viața și creșterea și este vitală în
supraviețuire, adaptare și împlinire.
O
stimă de sine crescută caută provocările și idealurile care merită împlinite.
Iar îndeplinirea acestor idealuri duce la creșterea stimei de sine. O stimă de
sine crescută caută doar familiarul, siguranța și orice nu este solicitant. Iar
confruntararea exclusivă cu familiarul și ceea ce nu este solicitant, scade
stima de sine.
Cu
cât avem o stimă de sine mai solidă, cu atât suntem mai bine echipați să ne
confruntăm cu provocările care apar în viața personală sau în carieră, cu atât
mai repede ne ridicăm după o cădere și avem mai multă energie să o luăm de la
capăt. (Un număr foarte mare de antreprenori au la activ unul sau mai multe
falimente, eșecurile nu i-au descurajat).
Cu
cât avem o stimă de sine mai mare cu atât mai ambițioși și tindem să evoluăm,
nu neapărat în sens financiar, ci în sensul speranțelor pe care le avem de la
viață, ceea ce dorim să trăim pe plan emoțional, intelectual, creativ,
spiritual.
Cu
cât stima de sine este mai scăzută, cu atât aspirăm la mai puțin și atingem și
mai puțin. Ambele tendințe par să producă efectul de a se auto-susține și
auto-perpetuare.
Cu
cât stima de sine este mai mare, cu atât mai mult dorim să ne exprimăm, reflectând
bogăția interioară. Cu cât stima de sine este mai mică, cu atât avem mai multă
nevoie de a dovedi, trăind mecanic și inconștient. Cu cât este mai mare stima
de sine, cu atât suntem mai deschiși, onești, cu aptitudini de a comunica cu
alți oameni, pentru că suntem convinși că gândurile noastre sunt valoroase și
de aceea mai degrabă dorim claritate. Cu cât stima de sine este mai scăzută, cu
atât vom avea o comunicare evazivă, nepotrivită datorită incertitudinii asupra
gândurilor și sentimentelor proprii sau datorită temerii față de răspunsul pe
care l-am putea primi.
Cu
cât avem o stimă de sine mai mare, cu atât mai mult tindem să formăm relații de
calitate și să nu ne angrenăm în relații toxice. Motivul este că ceea ce se
aseamănă se adună și o persoană cu stimă de sine ridicată, va atage o persoană
cu stimă de sine ridicată. Vitalitatea și expansiunea celorlalți par mai
atrăgătoare pentru o persoană cu stimă de sine crescută decât golul și
dependența.
Un
principiu important al relațiilor umane este că tindem să ne simțim mai
confortabil cu persoane care au același nivel de stimă de sine ca noi.
Indivizii cu stimă de sine crescută sunt atrași de indivizi cu stimă de sine
cresctută. Dar între două persoane care au nivel de stimă de sine foarte
scăzută apare o relație total dizarmonioasă pentru că uniunea a două găuri nu
produce o culme.
Cu
cât avem o stimă de sine mai mare, cu atât suntem mai înclinați să îi tratăm pe
ceilalți cu respect, bunăvoință, intenții bune și corectitudine – pentru că nu
îi percepem ca pe o amenințare, iar respectul de sine este fundația respectului
față de ceilalți. Cu o stimă de sine crescută nu ne grăbim să interpretăm
relațiile ca fiind răuvoitoare sau în termeni adverși. Nu intrăm în relații cu
așteptări automate de umilință, respingere, trișerie sau trădare. Contrar
credințelor că orientările individualiste inclină spre comportamente
antisociale, cercetările au arătat că un sens dezvoltat al valorii personale și
de autonomie este în corelație cu bunătatea, generozitatea, cooperarea socială
și spiritul de ajutor reciproc.
Cercetările
au arătat de asemenea că un grad ridicat de stimă de sine este unul dintre cei
mai buni predictori ai nivelului de fericire pe care îi va atinge un individ,
așa cum discută D. G. Meyers în Căutarea fericirii. În mod logic, un nivel
scăzut de încredere în sine se corelează cu nefericirea.
În relațiile de cuplu
Este
ușor de intuit importanța stimei de sine în succesul relațiilor de dragoste. Nu
există o barieră mai importantă pentru o relație de dragoste de succes decât
teama că nu merităm dragostea sau că destinul personal este să fim răniți.
Astfel de credințe dau naștere la profeții care se auto-îndeplinesc.
Atunci
când mă consider merituos și demn de iubire (lovable) aceasta este fundația
pentru a îi aprecia și a-i iubi pe ceilalți. Relația de dragoste pare naturală,
bunăvoința și compasiunea par naturale. Am ceva de oferit și nu sunt prins în
sentimente defensive, am un fel de
surplus emoțional pe care îl pot canaliza în dragoste. Iar fericirea nu mă
face anxios. Încrederea în competența mea și simțul că sunt merituos mă face să
am încredere în abilitatea ta de a le vedea și de a le aprecia. Iată din nou o
profeție care se auto-îndeplinește.
Dar
atunci când lipsesc respectul și bucuria față de propria persoană, am foarte
puține lucruri de dăruit în afară de propriile nevoi neîmplinite. Atunci când
sunt sărac emoțional îi văd pe ceilalți ca surse de aprobare sau dezaprobare.
Nu îi apreciez pentru ceea ce sunt în esența lor. Văd doar ceea ce pot sau nu
pot face pentru mine. Nu caut oameni pe care să îi pot admira și cu care să pot
împărtăși bucuria și aventura vieții. Caut oameni care nu mă vor condamna și
care vor fi eventual impresionați de masca mea. Dar capacitatea mea de a iubi
rămâne nedezvoltată.
Stima
de sine în sensul bun al cuvântului este ca un sistem imunitar al conștiinței
aducând reziliență, putere și capacitate de regenerare. Așa cum un sistem
imunitar puternic nu garantează că cineva nu se va îmbolnăvi niciodată, dar îl
face mai puțin vulnerabil și mai bine echipat pentru a se vindeca. Deci un
nivel sănătos de stimă de sine nu garantează că o persoană nu va suferi de anxietate
sau depresie în fața dificultăților vieții, dar îl face mai puțin succeptibil
de asta și mai bine pregătit pentru a face față, a reporni și a transcende
dificultățile sau provocările. Oamenii cu stimă de sine mare pot fi puși la
pământ de prea multe probleme, dar cu siguranță se pot ridica mai repede.
Sunt șase pilieri ai stimei de sine:
Practica trăirii conștiente
Practica acceptării de sine
Practica responsabilității proprii
Practica asertivității (caracteristica unei persoane care își exprimă cu ușurință punctual de vedere și interesele fără anxietate și fără a le nega pe ale celorlalți)
Practica trăirii cu intenție
Practica integrității personale
Practica trăirii conștiente
Dacă
nu adaug un nivel potrivit de conștiință în activitățile mele, dacă nu acționez
asumat, acestea duc la o diminuare a sentimentului de eficacitate și stimă de
sine. Nu ne putem simți competenți sau valoroși atunci când suntem dominați de
o ceață mentală. Mintea noastră este de bază pentru supraviețuire. Trădați-o și
stima de sine va avea de suferit. Evadarea și permanenta confuzie sunt semne de
trădare.
Prin
alegerile pe care le facem între a gândi sau nu, între a fi sau nu responsabil,
între a păstra un sens al realității și a evada complet stabilim felul de
persoană care suntem. Aceste alegeri se adună în interiorul nostru. Stima de sine este reputația pe care o
căpătăm în interiorul nostru.
Practica
acceptării de sine
Fără acceptare de sine, stima
de sine este imposibilă. Dacă stima de sine este ceva ce experimentăm, acceptarea
de sine este ceva ce facem. Altfel spus, acceptarea de sine este relația de
prietenie pe care o dezvolt cu mine. În primul rând voi fi mereu de partea mea.
Acceptarea de sine este dorința de a experimenta ceea ce îmi este propriu, fără
a privi vreo parte din mine ca fiind străină. Accetarea de sine nu garantează
ca un comportament nedorit nu va apărea niciodată, dar îi va micșora recurența.
Îmi voi asuma
responsabilitatea pentru acțiunile mele și pentru atingere obiectivelor pe care
mi le-am propus. Aceaste înseamnă că îmi asum responsabilitatea pentru viața
mea și pentru starea mea de bine sau grija față de propria persoană.
Practica
asertivității
Să fiu asertiv cu mine însumi înseamnă să mă ridic
pentru mine, să fiu cine sunt în mod deschis, să mă tratez cu respect în orice
interacțiune umană.
Practicarea
asertivității înseamnă să trăiesc autentic, să vorbesc din propriile convingeri
și sentimente – ca un fel de viață, ca o regulă.
Asertivitatea
va ține seamă de context. Mă voi exprima întrun fel atunci când mă joc cu un
copil de trei ani și în alt fel atunci când sunt întro întâlnire oficială. Nu
îmi voi trăda autenticitatea, dar voi rămâne focusat pe realitate. Câteodată
asertivitatea înseamnă exprimarea unei idei noi, oferirea unui compliment, iar
câteodată înseamnă să spunem nu sau să nu râdem la glume fără gust. Un nivel
sănătos de încredere în sine cere ca să acționăm, să fim în arena și să ne
punem la treabă.
Practica
trăirii cu intenție
Să
trăim cu intenție înseamnă să ne folosim puterea personală pentru a ne atinge
scopurile alese: să studiem, să ne întemeiem o familie, să ne câștigăm
existența, să începem o afacere, să aducem un nou produs pe piață, să rezolvăm
o problemă științifică, să ne construim o casă de vacanță, să susținem o relație
romantică fericită. Scopurile noastre ne conduc mai departe, ne pun la treabă
abilitățile și cunoștiințele și ne energizează existența.
Să
trăim cu intenție însemmă să trăim productiv, ceea ce ne duce la necesitatea de
a fi competenți. Productivitatea este faptul de a ne susține existența aducând
la realitate gândurile noastre, stabilindu-ne obiective și lucrând pentru ele,
aducând cunoaștere, bunuri și servicii la viață.
Practica
integrității personale
Integritatea este integrarea idealurilor, convingerilor,
standardelor, convingerilor și a comportamentului. Atunci când comportamentul
este congruent cu valorile noastre, când idealurile și practica merg mână în
mână, avem integritate.
Atunci
când ne comportăm în feluri care sunt în conflict cu propriile valori, scădem
în ochii noștri.
La
un nivel simplu, integritatea personală ridică astfel de întrebări: sunt onest,
demn de încredere și se poate conta pe mine? Îmi țin promisiunile? Fac
lucrurile pe care le admir și evit lucrurile le care nu le admir? Sunt corect
în relația cu mine și cu ceilalți?
Iată
pe scurt care sunt cei șase stâlpi pe care autorul îi consideră temelia stimei
de sine. Iar, din punctual său de vedere, stima de sine este temelia unei vieți
reușite, iar dacă dorim să realizăm ceva în viața aceasta ar trebui să lucrăm
la consolidarea și păstrarea stimei de sine.